03-31-2000

Draga Mihai

Ma bucur ca aceste schimburi de mesaje sunt "dialoguri" fratesti, nu "diatribe" sectare. In spiritul acestei realitati, da-mi voie sa fac cateva observatii pe care le doresc impartasite cu toti cititorii nostri. Am sa folosesc cu bucurie cateva citate din lucrarile crestinilor din alte grupari crestine.

Omul sfinteste locul, dar si locul il schimba pe om. Este interesant ce diferenta de optica si de psihologie exista intre un ortodox din America (unde gruparea ortodoxa este o minoritate) si un ortodox din Grecia sau Romania (unde gruparea ortodoxa este o majoritate cu aspiratii "nationale"). Crestinul ortodox din America pledeaza pentru acceptare, pentru validarea specificului si dogemelor sale. Iata, in America, un convertit la Ortodoxie, cum esti tu, risca imediat sa intre in "furcile caudine" ale fostilor sai frati de credinta baptista.

Optica si psihologia este total "inversa" pentru crestinul neoprotestant baptist din Romania. El pledeaza "acolo" pentru acceptare statutului de minoritate cu drepturi egale, pentru validarea specificului si dogmelor sale, in timp ce aici (ma refer acum doar la refugiatii baptisti de origine romana) accepta cu greu ca America ar putea incuraja existenta unei miscari crestin Ortodoxe. (!) 

"Suntem", spunea cineva patit si inteleptit prin pataniile proprii, "prizonierii propriilor noastre experiente, acceptand doar cu greu dreptul altora de a fi "altfel."

In acest dureros context, impreuna cu Steinhard care l-a citat in "Jurnalul fericirii mele", imi place foarte mult un ceea ce a spus un copil al lui Dumnezeu din Biserica de traditie Catolica:

"Creştinismul nu trebuie să îmbrace neapărat formele greco-latine. Creştinismul nu e numai mediteraneean, ci universal, aparţine oricui în lume şi se cuvine să ne obişnuim cu ideea că se va putea înfatisa sub aspecte diferite de cele pe care le cunoaştem în bazinul lui Mare Nostrum (Marea Mediterana)." - Abatele Danielou

"Christos nu e legat de nici una din formele noastre, oricât de frumoase, ori de venerabile. Au fost şi vor fi alte ceremonii, alte decoruri, alte obiceiuri. S-ar putea să vie lucruri cu totul diferite - şi nu şade bine să ne speriem. Credinţa, dogmele, Biserica sunt nemuritoare şi inalterabile; dar culorile, melodiile, veşmintele, graiurile, gesturile se schimbă; au fost şi vor fi alte bucurii, alte moduri de a sărbători, de a îndura. Crucea doar e pe veci. De ce ne-am mira? De ce ne-am teme de "altceva" sau "altfel"? Nu suntem oare mădularele unei Biserici căreia i s-a făgăduit un cer nou şi un pământ nou?" - Abatele Danielou

Ne temem prea mult de "traditiile" celorlalti, uitand adesea ca avem si noi traditiile noastre, unele dintre ele la fel de greu de sustinut cu textul Scripturii. Ne temem ca acceptarea altor "obiceiuri" s-ar putea sa sufoce respiratia Duhului si sa astupe gura izvorului duhovnicesc. Iata care este insa  parerea mea:

Adevarata cauza a "apostaziei": Oile se ratacesc, nu pentru ca tufisurile ar fi prea mari, ci pentru ca se indeparteaza prea departe de Pastor. Cine-l urmeaza de aproape pe Domnul Isus stie intotdeauna incotro merge, cine urmeaza doar "obiceiurile" si "traditiile" s-a pierdut de mult in ambalajul "legalismului" sau al "bisericismului" si este la fel de strain de Dumnezeu ca si cel cazut in mreaja idolatriei.

Crestinismul nu este un fel de viata, ci singura viata posibila celui care s-a intalnit personal cu Isus Christos. El poate imbraca haine diferite, in functie de contextul istoric si social al civilizatiei pe care o traverseaza, dar in continut va ramane intotdeauna acelasi, facandu-i frati in trairi pe toti aceia care-l impartasesc si-l experimenteaza.

Aceasta oprire la "aparente" si "manifestari exterioare" este insuficienta si sortita vesnic ignorantei. Intr-unul din romanele sale, Dostoievski scria: "Am ramas intitdeauna surprins de ceea ce spun cei ce critica credinta crestina. Am avut mereu senzatia ca ei vorbesc mereu despre "altceva" despre lucrurile exterioare, despre aparente si manifestari, in timp ce adevaratul crestinism al inimii va ramane pentru ei pururea o taina, o realitate necunoscuta si neexperimentata, despre care n-au nici cea mai vaga idee."

 Pavel Nicolescu, un teolog baptist pe care-l cunosti chiar mai bine decat mine, spunea la unul din Congresele tinute in America:  "Pentru cei superficiali, teologia este o culegere de adevaruri, pentru cei profunzi, o culegere de taine." 

Pe de alta parte, dupa caderea comunismului, în România există pericolul unor întoarceri, nu la Dumnezeu, ci doar la nişte manifestări de religiozitate exterioară. Negarea lui Dumnezeu ar fi atunci înlocuită nu cu adevărata credinţă, ci doar cu necinstirea lui Dumnezeu, prin participarea la nişte "tradiţii" care, dacă nu sunt înţelese bine şi trăite corespunzător, sunt sinonime cu idolatria. Iată încă un citat din colecţia mea: 

"Divinitatea şi credinţa sunt parametri ineluctabili, de care nu te poţi descotorosi în veac. Obţii numai transferuri. Ştiinţa, în zilele noastre, n-a desfinţat teologia, a înlocuit-o. Dostoievski o ştia de mult: "A trăi fără Dumnezeu nu-i decît chin ... Omul nu poate trăi fără a îngenunchea ... dacă-l alungă pe Dumnezeu, îngenunchează în faţa unui idol de lemn sau de aur, sau imaginar. Sunt idolatrii cu toţii, nu atei." - N. Steinhard

Citatul din Dostoievski subliniaza pericolul potential din cultivarea sentimentului religios fara un atasament real faţă de Dumnezeul cel viu si adevarat. In acest domeniu, rolul "slujitorilor lui Dumnezeu" este deosebit de important. Aici fac eu distinctia între "presbiterul" spiritual si "preotul" carierist.

Pe cand eram înca pastor la Iasi (e drept ca fara "recunoasterea" Departamentului Cultelor), într-unul din satele de pe dealurile invecinate functiona un astfel de "preot" carierist care n-a facut în nici un fel cinste Bisericii. Cand se îmbata bine, si asta se întampla destul de des, îi pandea pe cei ce veneau de la gara printre vii si, sarindu-le dintro data înainte, îi intreba: "Spune-mi ce sunt eu, un sfant sau un drac ?"  Oamenii cu frica de Dumnezeu, îngaimau mai mult pe soptite: "Un sfant."  La care "preotul" izbucnea invariabil într-un hohot de ras si spunea: "Atunci de ce sunt îmbracat în negru, ba?"

Iata ce am gasit în literatura "anglicana": "Exista o categorica diferenta între binecuvantatul "om al lui Dumnezeu" (man of God) si scrobitul "om al sutanei" (man of cloth). Cel dintai este "aproapele lui Dumnezeu" printre noi, cel din urma este "aproapele Bisericii" printre oameni. Exista o închistare functionareasca; o întepenire a grumazului si a "buzei de sus" (stiff upper lip) în cei care, uitandu-si propria fragilitate umana, se dau drept "iluminatii cu puteri supra umane" printre muritorii de rand.

Orice vestitor al Cuvantului este în pericol sa decada din calitatea de slujitor al lui Dumnezeu si al oamenilor în pozitia de functionar sau demnitar al Bisericii.

C.H. Spurgeon spunea: "Orice Biserica este în pericolul de a cadea sub dominatia umana a "specialistilor" în lucrurile sfinte. Teologia îi "te-ologeste" pe unii si-i impiedica sa mai paseasca normal printre ceilalti crestini." Diavolul este un teolog mai bun decat oricare dintre noi, dar asta nu-l impiedica sa fie in continuare "diavol."

Clericarismul este goana dupa putere, în special dupa puterea politica, exersata în interiorul ierarhiilor religioase, prin metode seculare si pentru scopul nedeclarat al dominatiei sociale.

Mesajul Domnului Isus pentru "clerici"?

"Paziti-va de carturari, carora le place sa umble în haine lungi si sa le faca lumea plecaciuni prin piete. Ei umbla dupa scaunele dintai în sinagogi si dupa locurile dintai la ospete; casele vaduvelor le mananca si fac rugaciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osanda va veni peste ei." " ... le place sa le faca oamenii plecaciuni prin piete si sa le zica: "Rabi! Rabi!" Voi sa nu va numiti Rabi! fiindca Unul singur este Invatatorul vostru: Christos, si voi toti sunteti frati. Si Tata (parinte) sa nu numiti pe nimeni pe pamant; pentru ca Unul singur este Tatal vostru: Acela care este în ceruri. Sa nu va numiti "Dascali"; caci Unul singur este Dascalul vostru: Christosul" (Marcu 12:38,39; Matei 23:7-10).

Emil Cioran scria într-una din cartile sale: "Teologia explica starea noastra mai bine decat zoologia." Sa nu uitam însa ca este "natural" sa fi religios, dar "supranatural" sa fi crestin. Religiozitatea nu te poate mantui. Fenomenul religios este ca foamea, dezvaluind necesitatea dupa hrana. Foamea te face sa fi preocupat sa ajungi la mancare, dar ea, (foamea) nu te poate tine în viata! Tot asa si religiozitatea; ea da doar pe fata nevoia noastra dupa Dumnezeu. Templul în sine si toate slujbele nu pot sa mantuiasca. Domnul Isus a venit sa curateasca Templul si sa umple Templul. Cine vine la Templu din religiozitate, trebuie sa se întalneasca cu El (Isus) pentru mantuire.

Pentru crestinul adevarat fiecare zi este o duminica. Pentru cel formalist, exista convingerea din ce în ce mai raspandita ca lumea are nevoie de o alta religie care sa acopere si celelalte sase zile din saptamana. Formalistul are cele mai mari sanse sa devina un om acru si neprietenos. Multi oameni îsi poarta religia ca pe o povara în spinare, în loc sa o poarte ca pe un cantec în inima.

Privind cu durere la ceea ce se petrece în jurul nostru, tragem concluzia trista ca "cea mai raspandita religie de azi este CONFUZIONISMUL." Adevaratul crestinism se descopere doar atunci cand te întorci la adevarul Scripturii. Beniamin Faragau, teolog baptist din Cluj, obisnuieste sa spuna: "Teologia nu se face, ci se descopere în paginile Bibliei."

Si totusi, nu ma pot opri sa nu ma intreb: "Daca oamenii religiosi sunt totusi răi, cum ar fi ei fără religie?"

Cu acelaşi respect creştin

Daniel Branzai