29 Aprilie, 2000

Draga Mihai

Ce facem cu "convertirea"? Neoprotestantii evanghelici spun ca botezul marcheaza trecerea constienta din lume in "trupul lui Christos", printr-o alegere personala cu consecinte vizibile si dovedite intr-o viata cu "roade vrednice de pocainta".

Mie mi se pare ca Biserica Ortodoxa, cu botezul plasat la virsta copiilor inca nestiutori si ne-pocainti risca sa umple curtile Bisericii, fara a umple insa si curtile cerului. Iata, in sprijinul acestei pareri, un articol despre noaptea de inviere, copiat din ziarul romanesc "Romania Libera" (1 Mai):

Nicolae Prelipceanu

 

De ce ne ducem la Inviere?

Craciunul anului 1989 a fost o explozie de manifestari religioase in Romania. S-au cantat colinde, in gura mare si pe toate drumurile, lumea s-a dus la biserica si si-a facut cruce de sus pana jos, fara sa se mai uite in dreapta si-n stanga daca nu-i vede colegul de serviciu insarcinat cu supravegherea bisericii si-a "puritatii" ideologice a colegilor sai. Pe urma au urmat soboarele de preoti, crucile lui Iliescu si-ale companiei, am vazut figuri, ipocrit reculese, de politicieni, in fata altarelor, pupand crucea si, vorba ceea, poala popii. Practica religioasa a devenit o manie profitabila a celor care se hotarasera sa se imbogateasca prin politica. Nu zic, or fi fiind si politicieni credinciosi cu adevarat, si care sunt dusi la biserica de mici copii, dar cine si cum sa-i deosebeasca de gloatele de fosti atei, convertiti brusc la credinta crestina (evident in forma sa ortodoxa, ca e mai nationala)?

Dar, ciudat lucru, bisericile s-au umplut si de oameni, nu numai de politicieni, de oameni care nu au nimic de castigat din faptul ca sunt vazuti langa altare ori poale de preoti. La Manastirea Argesului, unde am fost de mai multe ori la Inviere, inainte de 1990 eram vreo cateva sute, in jurul esplanadei din fata intrarii, unde ieseau episcopul Calinic si insotitorii sai sa ne dea lumina, incat cu usurinta ne puteam aprinde cu totii lumanarile chiar de la sursa, in cateva secunde. Din 1990, insa, an de an, "credinciosii" s-au tot inmultit, astfel incat sambata trecuta abia puteai intra, strivit intr-o multime guresa, pe poarta frumosului parc, a carui iarba se prezenta a doua zi de parca un urias animal preistoric se tavalise toata noaptea pe-acolo. Cat despre lumina, aceasta iti ajungea dupa niste bune zeci de minute de la chemarea episcopului. "E mai rau ca anul trecut", l-am auzit spunand pe un fost coleg de liceu de la Scoala Medie Mixta nr. 2. Cuvantul "rau" nu suna bine in urechile cuiva care se ducea sa celebreze Invierea Mantuitorului. Cum, insa, amintirea anilor trecuti nu pierise, el de fapt era si potrivit imprejurarii, ceea ce avea sa se adevereasca in curand. Pentru ca numarul de vizitatori ai Invierii nu era nicidecum egal cu acela al credinciosilor, majoritatea celor prezenti parand a fi acolo ca la un spectacol in aer liber, unde mai schimbi o vorba cu vecinul sau te harjonesti cu vecina si asa mai departe. Nu lipsesc, "in toti anii, negresit", nici tinerii brutali si vulgari care se injura in gura mare si se imbrancesc, folosind, eventual, chiar numele lui Hristos. (Cum observa un invatat strain, intr-o excelenta carte despre Hristos: ce s-ar alege de cultura lumii, inclusiv de injuraturi, daca am extrage din ea numele si notiunea de Hristos?)

Acum vreo 40 de ani, la liceul din Curtea de Arges si, desigur, la toate liceele din tara, in noaptea Invierii se organiza o "intrunire tovaraseasca", al carei semnal de sfarsit il dadea intoarcerea putinilor credinciosi, cu lumanarile aprinse, catre casele lor. Acum, se pare, e invers: multi, prea multi tineri si nu numai tineri isi transporta "intrunirea tovaraseasca" in curtea bisericii, ceea ce comunistii nu aveau curaj sa faca, fara sa se mai sinchiseasca de cele ce se intampla acolo, in spatiul exterior care devine biserica. Cu cativa ani in urma, la Milano, o mana de romani de toata mana celebrau Invierea in fata locasului ce tinea loc de biserica, iar unii isi aprinsesera tigarile si stateau la taifas. Fiind putini, li s-a putut atrage atentia ca spatiul acela deschis devenise insasi biserica si s-au conformat. La marile noastre biserici, iau Manastirea Argesului ca etalon, e periculos sa "te iei" de scandalagii, pentru ca sunt prea multi. I-ai intreba de ce au venit la Inviere, dar si asta iti poate atrage injuraturi care ar jigni auzul veritabililor credinciosi, si renunti.

Dupa o asemenea experienta trista a vulgaritatii brutale te gandesti la afirmatiile teoretice, ipocrite, despre credinciosul popor roman.

In ce priveste cauzele acestei situatii, ma tem ca si provenienta si misiunea speciala ale unor preoti, fosti tractoristi, activisti, ori, mai nou, oameni cu simtul afacerilor, in orice caz atei, are o contributie bine marcata.

Iar cand unii si altii spera ca "omul nou" al bolsevicilor sa dispara fara urme, o data cu disparitia generatiilor supuse acelora, te gandesti daca nu cumva acest om nou nu se naste in continuare, chiar in noile generatii. Caci ce naste din omul nou nu prea poate sa nu se duca la Inviere ca la chermeza.

Deci, draga Mihai

Care este pozitia ta fata de necesitatea "convertirii" personale la credinta si Biserica lui Christos? Dupa cite vad, chiar tu insuti ai trait o astfel de "convertire" la credinta, fara de care calitatea vietii tale spirituale ar fi ramas mediocra.

Iata inca un material despre necesitatea "convertirii", de data aceasta in mediul ortodox dintr-o tara Africana, Etiopia  :

C U R R E N T N E W S S U M M A R Y
by the Editors of ReligionToday

June 9, 2000

Evangelicals are gaining prominence in Ethiopia. They have increased to 10 percent of the country's 60 million population in the historically Orthodox country, winning converts with modern worship and enthusiastic preaching, The Christian Science Monitor reports.

.....Evangelicals contend that the Orthodox Church is too focused on keeping rules rather than developing a personal relationship with Christ, and that biblical illiteracy keeps people from growing in the faith, the CSM reported. "If you ask an ordinary lay person who Jesus Christ is, they won't know," SIM missionary Paul Balisky said.

.....A group of Orthodox believers who began studying the Bible on their own were expelled from the Orthodox church, in part because they focused on Jesus Christ, not veneration of Mary and the
saints, CSM reported. The "Jesus Club," founded by factory workers who studied the Scriptures on their lunch hour, grew to more than 10,000 people.

....."Many people are ready to try something new," Southern Baptist missionary David Emmert said. Missionaries reach out through English classes, a free library for students, and distribution of
evangelistic materials. Worship in evangelical churches allows more expression and participation, attracting younger people, according to the Monitor. Many converts are disinherited from families for leaving the Orthodox Church.

Oare este bine ca o Biserica Ortodoxa sa pedepseasca oameni care "se intorc la Christos" ?

Daniel Branzai