27 Iulie 2000Draga Mihai
Purtam un dialog frumos si, sper eu, rodnic. Tonul putin infierbintat din ultima mea scrisoare s-a datorat unei percepute tendinte a Bisericii Ortodoxe din Romania de a refuza "evanghelizarea" ca initiativa a bisericilor neoprotestante de a aduce la Christos sutele de mii de locuitori din satele si orasele Romaniei. Inteleg acum ca "evanghelizarea" ca incercare de a-i aduce pe oameni la Christos este si o preocupare a Bisericii Ortodoxe (sau nu e ... sau nu mai pricep eu nimic ...).
Exista o ambivalenta semantica in mesajul tau (probabil si in pozitia Bisericii Ortodoxe). Pe de o parte "cei botezati ca si copii, sunt ai Bisericii" si deci ai lui Christos, iar pe de alta parte "cei ce nu participa la serviciile Bisericii nu sunt ai Bisericii Ortodoxe, care nu trebuie indentificata cu ei."
Te rog sa ma lamuresti in aceasta privinta. Ori cei multi si rataciti sunt "pierduti" si trebuie sa ne dam mina si sa ne ajutam unii pe altii sa-i aducem la Christos, ori cei multi "sunt in curtea Bisericii Ortodoxe" si n-are nimeni dreptul sa se atinga de ei si sa incerce sa-i "fure".
Ambivalenta de care vorbesc este evidenta in ultima ta scrisoare. Am s-o ilustrez cu doua citate care se contrazic unul pe celalalt. Citez:
"În atitudinea credinciosilor nostri fata de Sfânta Liturghie - si de cultul divin public în general - deosebim de obicei trei grade sau trepte. În ordine progresiva, distingem:
Numericeste, ei reprezinta marea majoritate a membrilor Bisericii, cel putin în unele dintre celulele sau parohiile ei.
- O atitudine de totala absenta - fizica si sufleteasca - de indiferenta si de ignorare a rostului si ignorantei Sfintei Liturghii. Este atitudinea credinciosilor de la periferia Bisericii, a celor care poarta numai formal numele de crestini (sublinierea mea) si care nu cunosc, nu doresc si nu frecventeaza niciodata Casa Domnului…
Pe o treapta mai sus catre idealul soteriologic sta categoria mijlocie, a celor care manifesta fata de Liturghie o atitudine de simpla prezenta trupeasca. Acestia sunt cei ce fac act de prezenta la sfânta slujba, dar participarea lor nu este desavârsita, e o participare pur formala, neactiva. Ei vin la biserica din rutina sau obisnuinta, din dorinta de a menaja susceptibilitatile "religioase" ale rudelor sau prietenilor, ba uneori din dragoste sincera dar neluminata… Toti acestia, în cazul cel mai bun, urmaresc cu bunavointa si atentie rânduiala sfânta, daca nu vorbesc, se plictisesc sau umbla forfota prin biserica. Desi prezenti fiziceste la sfânta slujba, de fapt ei nu participa la ea, ci doar asista, ca la orice spectacol. Ei nu intuiesc decât cel mult partea din afara a dumnezeiestii liturghii, adica partea ei vazuta, ceremoniala sau decorativa. … Ei ies din biserica asa cum au intrat, ca si fariseul din Evanghelie. În sfârsit, pe treapta cea mai de sus si mai aproape de perfectiune stau acei putini care au ajuns la o atitudine de participare reala, activa, efectiva la Sfânta Liturghie. Ei reprezinta acea minoritate care constituie elita parohiei, nucleul ei si punctul de rezistenta al Bisericii, madularele ei vii si fecunde, productive. "Cu tristete observ ca cei mai multi frati baptisti, fie din ignoranta fie din rea vointa
pun semnul egalitatii între acea mare masa de "crestini" indiferenti si Biserica Ortodoxa. Nu, Biserica Ortodoxa nu se identifica cu acei crestini nominali din primele doua grupuri descrise de preotul Ene Braniste, ci cu al treilea grup, al credinciosilor vii."Dragul meu, semnul egalitatii nu-l pun fratii baptisti, ci chiar autorul clasificarii citate de tine !!! Cum ramine cu adevarul? Se afla el undeva pe la mijloc ?
M-a sunat saptamina trecuta fratele Pavel Nicolescu, un om care te iubeste mult si care si-a pregatit doctoratul la Institutul Teologic Ortodox de la Bucuresti. El m-a rugat sa-ti spun ca nu te-ai intilnit inca decit cu "partea roz" a ortodoxiei si ca trebuie sa te pregatesti pentru intilnirea cu cealalta parte. Dinsul are tot respectul pentru sectorul "evanghelic" al ortodoxiei din America, dar tine sa precizeze ca un astfel de sector n-ar fi tolerat in Romania. Inteleg insa ca se petrec multe lucruri frumoase in sinul Bisericii Ortodoxe contemporane si ca "noua generatie" este mult mai deschisa pentru trairea "evanghelica". O asemenea traire nu este rezervata doar unei minoritati de "sfinti" (exemplare rare din istorie), ci este o norma fundamentala pentru toti credinciosii chemati la "sfintire". Ce ne facem insa cu amestecul de evanghelic si paginism care mai marcheaza inca atit de pregnant fenomenologia ortodoxa?
Iata ce fel de "ortodoxie" se practica pe alocuri in Romania. Ce parere ai despre o asa "intreprindere" ? Ce nume sa dam acestui om si ce fel de rinduieli il mai tin in rindul "credinciosilor duhovnicesti" din calugarie ? Ce fel de imagine pune acest articol in fata celor care cauta ceva in crestinism?
Daniel Branzai
Articol aparut in Evenimentul zilei din 29 Iulie 2000
Popa Ganea de la Cernica te dezbraca, te stropeste si te mariti
Despre Ghenadie Ganea, preotul de la Manastirea Cernica, a auzit multa lume. Cunoscut cindva ca mare facator de minuni si proroc, acum, popa Ganea ghiceste in Evanghelie, dezleaga cununii si farmece. Toate acestea nu sint privite cu ochi buni de conducerea manastirii care il tolereaza totusi pentru ca are o virsta destul de inaintata si nu are unde sa se duca. Mutat la gospodarie, departe de biserica si de ceilalti calugari, popa Ganea traieste dupa propriile reguli, care nu se aseamana nici pe departe cu cele monahale. In loc sa se duca la slujbe, prefera sa stea in chilie si sa se uite la televizor care, practic, este preocuparea sa de baza atunci cind nu are prea multa "clientela" pentru ghicit si dezlegarea farmecelor. Desi traieste oarecum retras si pretinde ca nu a atins niciodata un trup de femeie, popa Ganea are un hobby: sub pretextul ca le ajuta sa se marite, el le pune pe femei sa se dezbrace, le stropeste cu agheasma si le unge cu mir pe tot trupul. Pentru a ne convinge in ce masura toate acestea sint adevarate, l-am vizitat pe popa Ganea in chilia sa de la Cernica.
"Sa stai in fata mea fara indoiala si fara rusine"
Despre popa Ganea si "minunile" lui am aflat de la o doamna din Bucuresti: "La Cernica este un preot care face minuni. Deschide cartea si iti spune tot. Dezleaga cununii si farmece. Daca va duceti la el si va intreaba cineva, sa-i spuneti ca sinteti rude pentru ca, din invidie, cei din manastire nu prea iti dau voie sa iei legatura cu el".
Am ajuns la Cernica. Cum intri pe poarta, in dreapta este gospodaria. Un muncitor cu doua galeti in mina merge la pompa sa ia apa. Il intreb de parintele Ganea. "Da. Intrati pe portita aia din lemn. Ultima chilie pe stinga este a parintelui. Scrie pe usa". Strabat pridvorul unei constructii care seamana cu o casa taraneasca. Ajung la usa. Geamul este intesat cu coli dactilografiate. O icoana din hirtie in mijloc si numele scris deasupra: "Parintele Ganea Ghenadie". De pe colile dactilografiate primesti informatiile cuvenite: "Nu primesc acatiste si bani. Duceti-le la biserica. Invidia e mare. Eu va ajut fara bani". Bat la usa. Nici un raspuns. Un muncitor care sapa in gradinita striga la mine: "Vedeti ca are o sirma care atirna. Trageti de ea ca are clopotel in casa!". M-am conformat. Trag de sirma de trei ori. Se aude clopotelul sunind. "Da. Vin imediat", raspunde popa. In pragul usii apare un batrin de 70 de ani, dar in putere inca, cu ochii umflati de somn. "Sarut mina, parinte. Vin din partea parintelui Gabriel. Ma ajutati si pe mine?". "Daca te-a trimis Gabriel te primesc". Deschide usa. Pasesc in holul mizerabil care serveste drept bucatarie, baie si WC. Cocina porcilor este hotel de lux pe linga holul parintelui Ganea. "Cam miroase aici, la mine. Nu am WC si fac intr-o galeata". Intrebarea "si la cite luni duci galeata parinte", mi s-a oprit pe buze. Intru in chilie. E ca o grota. Paturi in ferestre si lumina unui bec care abia mai pilpiie. Un focar de infectie. Pur si simplu nu ai unde sa te asezi. Totul e imbicsit de mizerie. Patura de pe pat probabil ca are citiva zeci de ani de cind nu a mai fost spalata. Primul gest pe care il face: incuie usa. "Ia loc", ma invita popa. "Unde?", era sa intreb. M-am asezat cu atentie pe un coltisor de pat. "Am venit sa-mi deschideti cartea", ii spun. Ii dau de inteles ca vreau sa aflu cu cine o sa ma marit. "Da' nu te sperii? Io spun si bune, si rele, si viitoru'". "Nu ma sperii, parinte". Isi pune un epitrahil murdar, ia Sfinta Evanghelie si-mi spune: "Ridica-te in picioare! Inchina-te! Spune dupa mine: Doamne Iisuse, da sa vad drumul vietii mele". Repet. "Deschide cartea din mina mea cu miinili tele". Deschid. "Asa". Intoarce cartea. Se uita cu atentie la icoana din Sfinta Evanghelie si spune: "Ai farmece. Te-ai certat cu prietenul?", ma intreaba. "Da", raspund la intimplare. "D-aia, ca ai farmece, ti-a facut sa nu te mariti. Ti-a legat cununiile", spune cu o voce grava. "Vai de mine, parinte! Si nu mai exista nici o scapare?", ma prefac speriata si interesata. "Ba da. Sa stai in fata mea ca in fata lu' Dumnezeu, fara indoiala si fara rusine". "Cum adica, parinte?", ma prefac ca nu pricep. "Goala. Sa te stropesc cu agheasma si sa te ung cu mir pa tot trupul". "Bine, parinte, sint de acord. Dar n-ar fi mai bine sa vin duminica, dupa slujba? Sa-mi fac si eu niste rugaciuni, sa-mi iau un batic, sa-l pun pe cap. Am venit nepregatita. Credeam ca nu ma primiti". "Bine, cum vrei tu".
"I-am scos colonelu' cu mina"
Dezamagit de nereusita "din prima", popa tace citeva momente apoi spune: "Hai sa-ti arat niste fotografii". Ma asteptam sa-mi arate niste albume. Nici vorba. Ma prinde de mina si ma plimba prin chilie. "Uite, vezi fotografia asta, toti patru sint io. Cind eram tinar, in armata, calugar si preot. Asta e Iisus, aici e capul meu si am scris pe Hrisov «Daca te-nsori cu acest bat, te bat»". Sint niste colaje oarecum ingenioase. Pentru a ma convinge sa vin si a doua oara, imi povesteste: "A venit la mine o femeie care nu se mai intelegea cu barba-su. S-a dezbracat si am uns-o cu mir. Mi-am dat seama ca are un diavol jos cu gradul de colonel. I-am pus mina si i-am scos colonelu'. Dupa o saptamina a venit la mine bucuroasa foc. M-a pupat si mi-a zis ca dupa ce-am stropit-o si am uns-o se intelege foarte bine cu sotu'. Ii facuse soacra-sa farmece si n-o lasa colonelu' sa stea linga barba-su". Apoi, brusc, isi aduce aminte: "Aaa! Sa vezi ce mi s-a intimplat". Ia telecomanda si deschide televizorul. "Uite, a venit diavolul aseara si mi-a stricat televizoru'". "Cum, parinte?" "Ma uitam la televizor si, dintr-o data, a aparut un urit in ecran si apoi purici, ca acu'. Am schimbat pa alte posturi. La fel. Doar pa bulgari mai merge. De ce mi-o fi stricat mie televizoru'? Acu' sa astept pina la 6.00, in fiecare zi?" Intervin: "Parinte, nu vreau sa va mai retin, poate sinteti obosit. Vin duminica, dupa slujba". "Bine, te astept". Ies in graba, la aer, cu teama ca mirosul s-a imprimat deja in haine. Popa ramine in usa: "Sint acasa, te astept".
"Asteapta-ma mult si bine", i-am raspuns in gind.
MIHAELA IOAN
Inainte de a asterne pe hirtie "terminologia" evanghelica asociata cu planul de mintuire, te rog raspunde-mi la acest mesaj legat de necesitatea "convertirii" maselor de oameni la crestinism.
Daniel Branzai