02-20-2000

Draga Mihai

As putea intitula acest mesaj: "Autocritica evanghelica"

Ca in mai toate celelalte miscari crestine declansate de criza "Reformei"
si in miscarea "baptista" exista o mare doza de intoleranta fata de trecut,
o inadmisibila infatuare a celui ce crede ca lumea a inceput doar odata
cu propria lui nastere si va muri tot odata cu el (Iov 12:2,3).

Avem un asa anumit "blind spot", un fel de amnezie voluntara, o incapacitate
de a aprecia corect ceea ce au facut bun si bine Dumnezeu si copiii Sai in intervalul
scurs de la Rusalii pina in epoca reformelor crestine.

M-a impresionat foarte adanc descrierea felului in care tu "traiesti" liturghia, 
experimentezi "atingerea de poala hainei lui Dumnezeu" in participarea la formele
acestea vechi de doua mii de ani. Recunosc farmecul si invaluirea acelei 
atmosfere transcendente in care toate simturile sunt concentrate la 
inchinarea vie: aroma fumului din cadelnita, semiobscuritatea din interiorul
cladirii Bisericii, incantarea "glasurilor" liturghice, chipurile de sfinti martori
de pe pereti, semnul crucii si plecaciunile. Le-am vazut cu ochii mei in vizitele
la manastirile din nordul Moldovei, veritabile enclave atemporale, 
in care intri ca sa "iesi din lume" si sa stai de pe acum in anticamera eternitatii.

Desi eu experimentez aceleasi sentimente "in Duh si in adevar", asta nu ma face 
sa le neg in experienta traita de tine.

Evocarea trairilor tale mi-a amintit de sentimentele unui alt frate scump
ortodox pe care-l iubesc fara sa fi avut privilegiul de a-l fi cunoscut in persoana.

Nu stiu daca ai citit "Jurnalul fericirii mele" scris de N. Steinhardt. 
Acest evreu convertit la crestinism in inchisorile comuniste a editat apoi 
un jurnal al calatoriilor sale "intru fiinta". Cartea este o extraordinara colectie 
de experiente si sinteze spirituale in care acest om cu o cultura generala 
remarcabila distileaza si decanteaza incet, incet ceea ce este valoare din ceea ce 
este doar galagia inconstienta a lumii. Intre pasaje cu o claritate de cristal, 
autorul intercaleaza paragrafe ininteligibile de borboroseala extatica geamana 
cu ceea ce experimenteaza crestinii din Biserica pentecostala (o mostra voluntara de interconfesionalism crestin).

Nicolae Steinhardt s-a calugarit dupa eliberare si s-a salasluit la manastirea 
de la Rosia, devenita si ea un leagan al marturiei credintei vii. 
Iata citeva citate din "Jurnal":

"Crestinismul este transmutatia, nu a elementelor chimice, ci a omului (metanoia). 
Aceasta e MINUNEA CEA MARE a lui Christos Dumnezeu; nu inmultirea vinului, 
pestilor, painii; nu tamaduirea orbilor din nastere, slabanogilor, garbovilor si 
leprosilor, nu, nici invierea fiicei lui Iair, a fiului vaduvei din Nain si a lui Lazar 
- toate semne bune pentru cei prea putini credinciosi, ori facute ca sa se 
implineasca proorociile, ori ca sa se arate slava lui Dumnezeu, 
ori manifestari de mila ale Domnului ("Cand a vazut multimea, Domnului i s-a
facut mila de ea"), toate concesii ale divinitatii -, ci transformarea fapturii.
Pana unde poate merge aceasta transmutatie? Pana la ceruta rastignire cu capul in jos 
a lui Petru, care se lepadase."

Iata ce scrie, N. Steinhardt despre "cautarea nodului in papura", despre
"scoaterea ochilor" in neinteleapta realitate a "aruncarii copilului impreuna cu
apa murdara din ligheanul doctrinelor si datinilor" despre care vorbeste Eugen Matei
(am sa-ti spun mai jos ceva despre acest prieten al meu):

"Exigentii stau cu ochii atintiti asupra dreptilor si oamenilor de isprava, 
pandindu-le necrutatori cea mai mica abatere. Canaliilor sunt gata sa le treaca orice 
cu vederea, sa le gaseasca neincetat scuze."

Fara nici o indoiala, exista o "intoleranta" neoprotestanta, tot asa cum exsita si o 
"intoleranta" Ortodoxa. In ambele cazuri este vorba despre intoleranta confesionala.
Una din primele ei victime este sentimentul de apartenenta la "trupul" universal 
al lui Christos, iar alta este ... gandirea limpede. 

Din dorinta de a intelege contextul crestin romanesc in care traiesc, citiva baptisti
care-si pregatesc doctoratul in teologie au ales teme legate de existenta
si dogmatica Bisericii Ortodoxe. Reactiile unora din tabara baptista
romana s-au incadrat intre neintelegere, neincredere si negare violenta.

Ti-am spus ca am primit un mesaj de la Ovidiu Ghita din Galati ...
Acum am un fragment de mesaj de la Eugen Matei din Pasadena, unul din cei 
ce-si pregatesc doctoratul din dogmatica Ortodoxa. El a participat 
la citeva seminarii si conferinte foarte interesante, in care participantii, 
baptisti si ortodocsi, au avut schimburi deschise de pareri si convingeri.

Iata-l:
"... In al doilea rand, subscriu la cate ceva din ce a spus Ovi.  Ortodoxia
ortodocsilor convertiti aici in SUA nu este Ortodoxia despre care stim noi
din Romania.  I-am spus unui profesor de-al meu odata ca daca ar merge in
Romania ca preot ortodox probabil ar fi tolerat pana ar sti colegii lui ce
fel de ortodox este.  Apoi ar fi excomunicat.  Intre bazaconiile credintei
populare ortodoxe despre icoane, lumanari, parastase, etc. si ceea ce vor sa
spuna noii ortodocsi ca ar fi semnificatia acestora este o prapastie de
netrecut.  In plus, intoleranta ortodoxiei fata de alte forme de manifestare
a credintei (repet, forme) constituie auto-subminare dupa parerea mea."

"Si in al treilea rand, subscriu si eu la opinia ca o sa mai treaca
multa apa (poluata) pe Dunare pana cand cea mai mare parte dintre
noi, evanghelicii, vom invata sa dialogam si sa invatam sa intelegem cu
adevarat ce gandesc altii.  Nu spun toti, dar cea mai mare parte.  Cand e
vorba de ortodoxie aruncam "the baby with the water" si ne spalam pe maini.
Cam tot asa cum fac si ortodocsii cu noi.  Esti declarat ratacit si pierdut pentru ca
studiezi ortodoxie."

Mai mult ca sigur ca nu eu sunt cel mai competent sa port un astfel de
dialog cu tine. Ma simt ispitit (daca acesta este termenul corect) sa-i invit
pe unii din acesti oameni sa intervina cu contributiile lor in dialogul nostru.
Nu stiu daca vor indrazni sa o faca. S-ar putea ca teama de "reactia majoritatii"
sa-i paralizeze. 

Oare nu este si asta una din atitudinile pe care le condamnam
numai atunci cind o descoperim "la ceilalti" ?

Vreau sa te intreb: avind in vedere audienta deschisa pe care o au
dialogurile noastre, ai fi gata sa-i invitam si pe acesti "terti" de coloratura
baptista sau ortodoxa sa ni se alature? Am putea largi aceasta discutie ?
(Visam acum citiva ani la un astfel de "forum" interconfesional inaugurat
undeva in Romania, asemanator cu "clubul de la Paltinis" intretinut de Noica
si alti filosofi romani chiar si pe vremea cumplitei persecutii atee.)

De pe pozitia mea de  fiu de evreica (un mic evreu mesianic deci), constat
ca ma pot detasa mai usor de "provicialismele patriotarde confesionale."
Unii nu vad in asta neaparat o calitate. Ei cred in puterea convingerilor intransigente,
singurele in stare sa "cladeasca" un sistem ecclesiastic.

Mica mea ambitie baptista este insa mult mai neinsemnata. Ma rog Domnului ca,
in providenta Sa plina de har, sa foloseasca miscarea evanghelica minoritara,
acest purice de ... aproape 1% din populatia Romaniei pentru a intarita
la gelozie traditionala Biserica Ortodoxa majoritara, elefantul eclesiastic ortodox.

As putea spune ca numarul total al membrilor Bisericii Baptiste din Romania 
abia daca ajunge numarul "preotilor" din Biserica Ortodoxa. Situatie care nu 
se echilibreaza decat daca tinem cont de faptul ca baptistii cred in 
"semintia aleasa" si-n "preotia imparateasca" despre care vorbeste apostolul 
Petru (1 Petru 2:9) si practica invatatura conform careia fiecare credincios 
este un "preot".

Pentru a intelege ce spune Eugen Matei cind afirma ca "Ortodoxia
ortodocsilor convertiti aici in SUA nu este Ortodoxia despre care stim noi
din Romania" iti cer voie ca sa afisez doua citate contradictorii.

Cel dintai ii apartine lui Andrei Plesu si a aparut in cartea: "Jurnalul de la Tescani". 
In acest pasaj, Plesu vorbeste despre o vinovatie a teologilor care incearca sa 
"adapteze" viata Bisericii la "moda lumii trecatoare". Pentru ca este mai scurt,
am sa-l redau in acest mesaj. 

Cel de al doilea pasaj vorbeste despre vinovatia Bisericii Ortodoxe Romane,
care cauta neintelept sa forteze societatea contemporana intr-o 
"unidimensionalitate" condamnata de istorie si nejustificata de dogma crestina.
Pentru ca este mai lung, am sa-l afisez intr-un mesaj separat.

Iata deci aici citatul din Andrei Plesu:

Complexul de inferioritate al teologilor de azi fata de lumea „culturii"

"Toti par a se stradui sa patrunda in aceasta lume, ca si cum lumea din care vin 
ei e insuficienta si marginala. Or, teologia trebuie sa se reverse peste cultura, 
nu sa aspire la ea. O intelectualitate care intoarce spatele Bisericii si
o Biserica timida, care nu-si onoreaza autoritatea (crezand de cuviinta s-o imparta 
ba cu „cultura", ba cu „stiinta" moderna, ba cu puterea seculara) – iata criza 
prin care trecem."

In urmatorul mesaj, o parere a lui Horia-Roman PATAPIEVICI  publicata in Dilema.  

Cu respect si prietenie

Daniel Branzai