From: Dragos Neacsu
Date:
Thursday, October 09, 2003 10:38:38 PM
To:
barzilai@earthlink.net 

Stiu ca nu ar trebui sa trimit email-ul asta, insa o fac cumva cu iluzia ca inca pot schimba ceva. Am gasit din intamplare site-ul dvs. Si am ramas uimit cum prin manipulari, trunchieri de text si chiar minciuni sfruntate reusiti sa va propagati ereziile si damfurile sectare. Stimabililor, cititi cu atentie Istoria Bisericii si scrierile ucenicilor apostolilor; veti vedea ca ereziile pe care le propagati atat de inversunati azi sunt lucruri pe care apostolii lui Hristos le-au condamnat si le-au lasat ca lucruri nedemne de urmat ucenicilor lor. In fiecare cuvant pe care il scrieti se afla o minciuna sau un neadevar.

Pseudo-teologia pe care ati creat-o e doar o minciuna sfruntata; si prima dovada e ca nu aveti succesiune apostolica in randul pastorilor. Priviti cu atentie la primele 2 veacuri de crestinism si veti vedea ca modalitatea de recunoastere a episcopilor era enumerarea unei liste care ducea inapoi pana in vremea apostolilor. Asa se recunosteau pastratorii de adevar. Cine nu era din randurile lor nu putea fi primit ca venind de la Dumnezeu. Mintiti cu nerusinare si ascundeti adevarul de la fata oamenilor. Sigur, ati aparut ca un semn de razvratire in fata greselilor catolicilor. Poate intentia a fost buna, dar priviti la apostoli: oare cati dintre ei s-au razvratit? In primul veac, anii 50-52, Petru sustine taierea imprejur a crestinilor care nu proveneau din randul iudeilor. Pavel, dimpotriva. Erau in dezacord. S-a despartit Pavel de Petru si si-au facut biserici separate? Daca era sa va fi urmat exemplul asa s-ar fi intamplat. Insa s-au intalnit, au discutat si abia atunci au decis. Domnilor, stati de vorba cu cineva care va cunoaste minciunile si ereziile ca unul care a fost in mijlocul vostru. Stiu cum va cautati adeptii: ii luati pe cei mai slabi, mai plini de nevoi si mai amarati. Le oferiti mirajul unei "biserici" care le ofera bani, imbracaminte si vize pentru SUA. Oare nu asta faceau si catolicii? Ofereau iertarea pacatelor pe bani? Macar aceea erau directi. Dvs o faceti pe furis precum hotii: lupi imbracati in haine de oaie. Cu glas mieros si vorba dulceaga oferiti pelinul
ereziilor din primele 7 veacuri de crestinism. Imi pare rau ca romanii sunt un popor atat de primitor. De ce nu mergeti in Grecia daca sunteti atat de iubitori de Hristos? Stiu, va e teama, grecii sunt duri si nu le plac baptistii. V-am spus, va cunosc din interior si stiu ce va poate pielea. Sunt de cativa ani in Statele Unite si am reusit sa inteleg cum se misca lucrurile, de unde toate fondurile uriase pentru prostirea celor gura-casca din Romania. Veniti domnilor inapoi in SUA: sunt destule oi ratacite aici, nu mai "crestinati" popoare deja crestinate pe vremea cand baptistii nici nu visau sa existe. Si, inca ceva: nu va amagiti ca atrageti ortodocsi la adunaturile dvs. Ortodocsii aceia nu sunt decat cei care au refuzat mereu sa mearga la o biserica adevarata sau sa il caute pe Dumnezeu. Vin la dvs pentru ca le promiteti o mantuire usoara, o mantuire care nu are nevoie de post, de infranare, de smerenie, de ascultare si toate celelalte virtuti pe care Mantuitorul Hristos le-a pus in practica. Dar nu-i nimic, ati fost sloboziti sa ispititi si sa inselati la sfarsit de veacuri. Mintiti in continuare, inselati pe mai departe. Este vremea dvs, a lupilor imbracati in haine de oaie.

***********************************************************************

Stimate domnule Neacsu

Trecand peste dreptatea primei afirmatii ("Stiu ca nu ar trebui sa trimit email-ul asta..."), va marturisesc ca mesajul dumneavoastra m-a surprins.

Cred ca beneficiati de gazduirea unei tari in care baptistii sunt majoritari, dar asta nu-i face sa va spuna: "Plecati acasa!" la ortodoxia dumneavoastra.

As putea lua afirmatiile dumneavoastra una dupa alta si sa le arat false, dar "qui prodest"?

Va respect dreptul de a va lasa amagiti de versiuni istorice osificate in minciuna (Catolice sau ortodoxe? Care din cele doua biserici "afurisite" reciproc  are "adevarul"?)

In Biserica crestina, autoritatea divina nu ne este transmisa prin "succesiune" apostolica (ca printr-un fel de iluzorie apartenenta la o semintie Levitica ...), ci prin respectul fata de unica "revelatie" a textului scris ("Sola Scriptura"). Dumneavoastra stiti mai bine decat mine ca "ierarhii si ierarhiile" au parasit si tradat de mult "textul inspirat" in folosul datinei lor (repetand greseala condamnata de Domnul Isus in vremea Lui). Autortizarea prin apartenenta la o linie de "drepti invatatori apostolici" a fost necesara doar pana la stabilirea "canonului Noului Testament". Dupa aceea, fidelitatea fata de textul inspirat a devenit norma, nu alinierea la o clica sau clan. Oricine asculta astazi si implineste "ceea ce este scris", este mult mai indreptatit sa se autonumeasca un "urmas apostolic al lui Petru, Ioan sau Pavel", decat cei, care asumandu-si veleitar acest nume, incalca in fiecare zi invatatura apostolica a textului inspirat, profanand-o in preferinta lor vinovata fata de "traditia" celor care n-au fost nici Petru, nici Ioan si nici Pavel.

Cine are mai mult respect pentru autoritatea apostolica? Baptistii sau ortodocsii?

La baptisti, serviciile divine de duminica sunt asezate dupa ordinea "apostolica":

- "Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni" (Faptele Apostolilor 2:42).

- "Sa vorbeasca doi sau trei si ceilalti sa judece" (1 Corinteni 14:29).

In adunarile baptiste, serviciul incepe cu o ora de rugaciune a credinciosilor, timp in care fiecare se poate ruga personal cu voce tare (1 Corinteni 14:15-16). Serviciul sau slujba divina se continua cu o  ora de "Scoala duminicala" in care se citesc si se accentueaza invataturile apostolilor si se incheie apoi cu o ora de lauda si predica in care este inaltat Numele Domnului si un predicator proclama iar Evanghelia si invataturile Domnului Isus si ale apostolilor.

 Pe de alta parte, in slujbele bisericii ortodoxe, poporul asculta apatic la o liturghie cantata, cu un continut indoielnic si traieste liturgic o religie cu forme ale carui continut este nebagat in seama si neactualizat la inaltimea constienta a ratiunii. Leganat in iluzia unei sigurante pe care i-o ofera mijlocirea preotului, crestinul ortodox nu mai are acces personal la iluminarea mintii prin parcurgerea textului apostolic. Nimeni nu-i mai explica si nu-i mai aplica invataturile Noului Testament la viata lui cotidiana. In loc de a fi rational si duhovnicesc, asa cum a fost in viata Domnului Isus si in viata ucenicilor Lui, crestinismul multimilor ortodocse a denaturat intr-un misticism pagan de genul celui condamnat de apostolul Pavel:

 "Daca ati murit impreuna cu Christos fata de invataturile incepatoare ale lumii, de ce, ca si cum ati trai inca in lume, va supuneti la porunci ca acestea: "Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!"
Toate aveste lucruri, care pier odata cu intrebuintarea lor, si sunt intemeiate pe porunci si invataturi omenesti, au, in adevar, o infatisare de intelepciune, intr-o inchinare voita, o smerenie si asprime fata de trup, dar nu sunt de nici un pret impotriva gadilarii firii pamantesti" (Epistola lui Sfantului apsotol Pavel catre sfintii din Colose 2:20-23).

 Nu este de mirare ca, lipsit de cunoasterea personala a Scripturilor, credinciosul ortodox a ajuns sa accepte "inovatiile" traditiei, propuse de niste "ierarhi" care si-au permis sa "adauge" la Cuvantul scris spre propria lor condamnare vesnica. Iata mai jos o lista a acestor "inventii omenesti" care au patruns de-a lungul secolelor in catolicism (cat de asemanatoare sunt acestea cu traditia ordodoxa va las sa judecati singuri): 

A.D. 300 - Rugaciunea pentru morti

A.D. 300 - Facerea semnului crucii

A.D. 375 - Inchinarea la sfinti si la ingeri

A.D. 394 - Instituirea "impartasaniei"

A.D. 431 - Maria este proclamata divina

A.D. 500 - Preotii incep sa se imbrace
                  altfel decit laicii

A.D. 526 - Mirungerea

A.D. 593 - Apare invatatura despre purgatoriu

A.D. 600 - Liturghia este fixata in limba latina

A.D. 600 - Incep rugaciunile adresate Mariei

A.D. 607 - Bonifaciu III este proclamat cel
                  dintai Papa

A.D. 709 - Sarutarea papucului papal

A.D. 786 - Inchinarea la imagini si la relicve

A.D. 850 - Folosirea "apei sfintite"

A.D. 995 - Canonizarea sfintilor morti

A.D. 998 - Postul de Vineri si din preajma
                  sarbatorilor mari

A.D. 1079 - Celibatul preotilor

A.D. 1090 - Rugaciuni pe bani

A.D. 1184 - Inchizitia

A.D. 1190 - Vanzarea indulgentelor

A.D. 1215 - Transubstantierea

A.D. 1229 - Biblia este interzisa laicilor

A.D. 1439 - Doctrina despre purgatoriu

A.D. 1439 - Doctrina celor sapte sacramente

A.D. 1508 - "Ave Maria" este aprobata ca
                     rugaciune liturgica

A.D. 1534 - Fondarea ordinului Iezuit

A.D. 1545 - Traditia primeste aceiasi
                     autoritate ca si Biblia

A.D. 1546 - Adaugarea apocrifelor
                    la cartile Bibliei

A.D. 1854 - Doctrina despre conceptia
                    imaculata a Mariei

A.D. 1870 - Infailibitatea Papala

A.D. 1930 - Condamnarea scolilor publice

A.D. 1950 - Doctrina inaltarii la cer a Mariei

A.D. 1965 - Maria proclamata ca
                    Mama a Bisericii

(Loraine Boettner, Roman Catolicism, Philadelphia: Presbiterian and Reformated Publishing, 1962. p.8-9).

Orice om de bun simt si de o cat de cat spiritualitate crestina isi poate da seama ca “traditia” a tradat autoritatea apostolica si, ca un impostor criminal, i s-a substituit in teorie si in practica. Nu este de mirare ca un om renascventist de talia lui Erastmus de Rotterdam a scris un manifest pentru “sananate mintala”.

Erasmus de Rotterdam, un mare umanist care a ramas pana la moarte in randurile catolicismului, a criticat "dinauntru" abuzurile si "falsurile" din Biserica Romei. Iata ce scria el in lucrarea "Elogiul nebuniei" (1511):

"Si ce sa spun despre cei care se inseala mangaietor pe ei insisi cu iluzorii absolviri de pacate si care masoara timpul din purgatoriu cu "clepsidra", dramuindu-l cu precizia unui tabel matematic in ani, luni, zile si ore de "necesara ispasire?" Sunt si altii destui care, bazandu-se pe mici, dar magice certificate si rugaciuni - inventate in timpul liber de catre vreun impostor pios, ca distractie sau ca sursa de umplere a propriului buzunar - cred ca pot dobandi bogatii, onoare, un viitor fericit, sanatate, eterna prosperitate, viata lunga si o nabadaioasa batranete, incununate toate la sfarsit de rezervarea unui loc "la dreapta lui Christos" in slava. In ce priveste aceasta cinste de la urma, ei ar vrea sa o amane pe cat se poate de mai tarziu, socotind ca bucuriile cerului merita sa fie gustate numai atunci cand vor fi ispravit sa guste din toate bucuriile acestei lumi, de care se tin strans legati cu amandoua mainile!

Negustorul, soldatul si judecatorul deopotriva cred ca pot curata dintr-o singura miscare toata murdaria adunata o viata intreaga in grajdul Augean al propriei vieti, platind cu un singur banut din averea lor adunata necinstit. Se magulesc singuri crezand ca tot felul de minciuni, betii, certuri, omoruri, inselatorii, perfidii si dezmaturi imorale pot fi achitate financiar si ca odata platind pentru trecut se pot intoarce sa se balaceasca intr-o noua portie de pacate.

Cat de prosteste este pentru rangurile bisericesti sa-si aleaga fiecare cate un sfant "patron"! Ce caragios sa vezi cum fiecare asemenea sfant primeste cate un anumit sector de activitate si pretinde sa i se faca rugaciuni doar intr-un anume fel: unul este specializat in alinarea durerilor de dinti, altul in usurarea nasterilor, un altul in restituirea lucrurilor furate, in salvarea celor naufragiati, in protejarea animalelor si in multe alte "indeletniciri" sfinte, prea multe sa le pot enumera. Exista chiar si sfinti cu specializari multiple, in special Maica Domnului, pe care omul de rand a ajuns sa o cinsteasca parca mai mult decat pe Fiul ei, Christos.

Si pentru ce, la urma urmei, se roaga acesti oameni prostuti sfintilor? Ce le cer? Bineinteles ca cer si primesc lucruri prostesti. Priviti frescele cu "izbaviri" care au inceput sa acopere peretii bisericilor, catarandu-se pana si pe bolta tavanelor. Veti vedea oare oameni multumind pentru ca au fost ajutati sa se scape de prostie sau pentru ca au ajuns cu o iota mai intelepti in viata? Niciodata!

Veti vedea in schimb, scene infatisand izbaviri de care te apuca rasul: unul care a fost scapat de la inec, altul care a scapat cu viata din bataia pe care i-a tras-o un dusman, un altul care a fugit cu banii in timp ce tovarasii sai de furt se macelareau unul pe celalalt, iar un altul pentru ca a fost scapat de la spanzuratoare de un astfel de "sfant patron al hotilor", care l-a trimis apoi sa-i usureze de banii pe alti cativa considerati prea impovarati cu avere ...

Cat despre teologi si teologie, cu cat vom spune mai putin, cu atat va fi mai bine, caci aceasta cetoasa si periculoasa tagma este intesata de oameni dintr-o categorie cat se poate de iritabila si agresiva, in stare sa sara imediat la beregata ta, deplin convinsi ca esti vinovat de cel putin sase sute de convingeri "eretice", de care trebuie sa te pocaiesti. Daca refuzi, se grabesc sa te declare "ratacit" - tactica lor fiind sa-i terorizeze cu tunete si traznete pe toti aceia care nu le sunt pe plac ...

Sfantul apostol Pavel, spun ei, a fost renumit pentru credinta, dar a fost complet gresit cand a proclamat aceasta credinta doar drept "o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad." S-ar putea ca Pavel sa fi fost un specialist in ce priveste dragostea, dar el, spun ei, a esuat in incercarea de a o defini si a o delimita cu precizie dialectica in 1 Corinteni 13. In conceptia lor, ucenicii din vechime or fi dat luat ei evlaviosi Cina Domnului, dar nici unul din ei n-a stiut ce inseamna "Terminus a Quo" si "Terminus ad Quem" in transubstantiere; si nici n-au priceput cum poate fi trupul lui Christos in doua locuri concomitent; sau despre diferentele care exista intre trupul lui Christos din cer, trupul lui de pe cruce, trupul lui din apa sfintita; si nici despre momentul precis cand are loc transubstantierea, in care parte a rugaciunii rostita pentru aceasta, ca "Quantitas Discreta" sau intr-o "stare de flux." Ei sunt siguri ca, intrebati despre astfel de lucruri, apostolii n-ar fi stiut sa raspunda cu exactitatea si subtilitatea la care au ajuns acum discipolii lui Scotus. "

Dincolo de aceste contradictii de fond, va respect dreptul de a crede si de a raspandi crestinismul in felul in care il intelegeti. Nu este acesta farmecul si taria Americii.  

Daca Romania viseaza sa ajunga vreodata ca America, ar putea macar sa incerce libertatea de expresie de aici. Cred, asa cum spunea cineva, ca "Adevarul este Unul singur, dar ne va birui pana la urma pe toti".

Inca o data, sunteti un om de convingeri puternice. Admir acest fapt si va respect pentru aceasta.

Incercati sa raspanditi aceste convingeri si americanilor din jur. Daca sunt de la Dumnezeu, El le va inlesni inaintarea.

La urma urmelor, nu apartenenta de grup (ca natiune crestina), ci apartenenta la Christos ne mantuieste. In masura in care mesajul dumneavoastra mi-a adus aminte de aceasta realitate, va multumesc pentru ajutorul personal. In America, puteti fi "ne-american" ca sa ramaneti fidel lui Isus Christos asa cum s-a manifestat crestinismul in Romania. Eu, ca fost apartinator al natiunii iudaice, ma straduiesc sa fiu "credincios"  in afara oricarui context istoric national sau etnic. Experientele noastre nu pot si nu trebuie sa fie identice. Identica trebuie sa fie doar dragostea noastra fierbinte pentru Cel ce "era, este si care va reveni curand", identica trebuie sa fie setea noastra dupa sfintenie si dupa neprihanirea veacului viitor, in care vom fi in sfarsit nu doar "straini si calatori", ci "acasa".  Ma rog ca surprinzatoarea Lui reaparitie sa ne gaseasca pe amandoi in aceiasi tabara, a celor "de la dreapta".

 Cu dragoste crestina si respect fratesc

 Daniel Branzai