7 Iunie 2000

Iubite frate Ianos Marian

Ma bucur ca mi-ai scris iarasi. Cum era de asteptat, intre noi exista "oarece diferente" in felul in care abordam problemele legate de viata crestina. Inainte de a-ti raspunde la intrebarile puse (despre necesitatea "staruintei pentru Duhul Sfint"), vreau sa scot in lumina citeva diferente care exista intre noi.

1. Modul de abordare a studiului.
Nu inteleg ce vrei sa spui cind scrii:

"Apoi D-voastra din nou spuneti:Exegeza si realitatea istorica sunt paznicii interpretarilor noastre. Eu Fr.Daniel spun altfel: Studiul Biblic,si rugaciunea sunt paznicii interpretarilor noastre. Amin?"

 Cuvintul "exegeza" pe are l-am folosit eu inseamna tocmai acel "studiu biblic" de care pomenesti matale. Impreuna cu "istoria bisericii" care ne pune fata in fata cu multimea celor care au inteles Biblia inaintea noastra, acest studiu biblic, insotit de rugaciune ne poate feri de greseala unei interpretari individuale patimase. 

Apostolul Petru, care avea Duhul lui Dumnezeu si cauta sa patrunda adevarul scrierilor lui Pavel, scrie:

"In ele sunt unele lucruri grele de intels, pe care cei nestiutori si nestatornici le rastalmacesc ca si pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor" (2 Petru 3:16).

Studiul biblic se poate face in singuratate, dar concluziile lui trebuiesc verificate intotdeauna si confirmate de ceilalti frati din Biserica:

"Cit despre prooroci, sa vorbeasca doi sau trei, si ceilalti sa judece. Si daca este facuta o descoperire unuia care sade jos, cel dintii sa taca. Fiindca puteti sa proorociti toti, dar unul dupa altul, pentru ca toti sa capete invatatura si toti sa fie imbarbatati. Duhurile proorocilor sunt supuse proorocilor, caci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorinduielii, ci al pacii, ca in toate Bisericile sfintilor" (1 Cor. 14:29-33).

2. Problema "specialistilor"
Textul Bibliei romanesti este doar o "traducere". Italienii au o zicala: "Tradutore ... traditore!", adica traducatorul poate fi de multe ori un "tradator", care prefera sa zica "cum ii convine lui".

In limba engleza exista peste 25 de astfel de traduceri ale Bibliei. In fiecare dintre ele, adevarul din limbile greaca si ebraica este pus in cuvinte englezesti. De ce a fost nevoie de mai mult de 25 de traduceri? Pentru ca nici o traducere nu poate reda in intregime sensul originalului. 

Dupa cum sti si matale, intelesul unui cuvint este de multe ori multiplu, iar adevarata semnificatie este data de contextul in care este asezat. De exemplu: cuvintul "corn" rostit fara alte cuvinte linga el ma poate trimite in mai multe directii: ma pot gindi la "cornul unui animal" (vaca, cerb, etc) sau la "cornul frantuzesc" (un instrument muzical) sau la "cornul de la franzelarie" (piine de mincat). La fel se intimpla si cu alte cuvinte.

O traducere este, oricit de buna ar fi ea, parerea unui traducator desprte textul original. Matale spui ca traducerea romana este suficienta pentru toate discutiile noastre. Asta inseamna sa nu tii seama de cele spuse mai sus. 

"Specialisti" in fata carora ma inclin sunt oameni care cunosc limbile in care a fost inspirata Biblia (ebraica si greaca) si ne pot ajuta sa patrundem mai corect insemnatatea textului. Fara ei, suntem prada semnificatiilor din limba romana si limitati la "priceperea specialistului Cornilescu."

3 Problema autoritatii.
Se vede de la o "posta" ca dumneata te crezi suficient pentru talmacirea si intelegerea textului biblic si ca nu crezi ca ai nevoie de "specialisti". Stiu ca una din formularile "reformatorilor" care ne-au scos de sub teroarea teologica a "traditiei" bisericilor istorice (catolica si ortodoxa) este si aceasta: 

"Eu, Biblia si Duhul lui Dumnezeu suntem absolut suficienti pentru tot ce inseamna invatatura si viata crestina."

Oricit de frumos ar suna aceasta afirmatie, ea nu este nici complecta si nici corecta. O singura privire in istorie, te va convinge ca cei care au dus-o pina la absurd au intemeiat miscarile de rataciri, mai mult sau mai putin mondiale. Elena White (adventisti), John Smith (mormoni), Charles Taze Russell (Martorii lui Iehova) sau Calimarea de pe meleagurile romanesti au fost toti astfel de oameni care au pretins ca n-au nevoie sa se consulte cu nimeni, pentru ca "asa le-a vorbit Duhul lui Dumnezeu si Scriptura." Acel Calimarea spunea provocator: "Sunt plin de Duhul Sfint pina si in pantofi!"

Chiar si faptul ca vrei sa te consulti cu mine in aceste probleme este o dovada ca matale nu esti dintre acesti oameni artagosi si orgoliosi. Nevoia de dialog te marturiseste drept un om care crede, ca si mine de altfel, ca "prin masuri chibzuite cistigi batalia si prin marele numar al sfetnicilor ai biruinta" (Proverbe 24:6; 11:14).

"Planurile nu izbutesc, cind lipseste o adunare care sa chibzuiasca, dar izbutesc cind sunt multi sfetnici" (Prov. 15:22).

Mai toti predicatorii pentecostali de pe aici sunt oameni care citesc mult si consulta tot felul de "traduceri" si "exegeze" ale textelor sfinte. "Arsi" cu greselile unora din trecut, ei se consulta cu ceilalti cind au o "descoperire" pe care o cred de la Domnul. 

In textul pe care l-am amintit deja, apostolul Pavel scria Corintenilor ca "Duhurile proorocilor sunt supuse proorocilor" (1 Cor. 14:32). El nu spune "Duhul lui Dumnezeu", ci "duhurile proorocilor" din cauza ca multe asemenea "descoperiri" sunt produse de "duhul omului", nu de Duhul lui Dumnezeu.
Si inca ceva, Pavel nu scrie ca "duhurile proorocilor sunt supuse Duhului lui Dumnezeu" (!), ci ca ele sunt supuse proorocilor. Asta inseamna ca duhul omului poate produce ratacirea, de aceea el trebuie subordonat cenzurarii celorlalti.

Si acum sa revenim la problema noastra despre "staruinta pentru Duhul Sfint" ...

Matale cind imi dai dreptate, cind nu-mi dai dreptate!

Imi dai dreptate ca textul Noului Testament nu contine nicaieri poruncile: "Staruiti pentru Duhul Sfint!" si "Botezati-va cu Duhul Sfint!", dar apoi ma intrebi, "Daca plinatatea este pentru cei credinciosi, cum ramine cu primul pas, staruirea pentru primirea Duhului de la convertire?"

Iata inca o data ce am spus eu. 

Versetul din Luca 11:13 face parte din predica de pe munte redata in Matei 5-7. Acelasi text este redat de evanghelistul Matei in 7:7-11, Matei nu mentioneaza Duhul Sfint ca dar dumnezeiesc, ci scrie: " ... cu cit mai mult Tatal vostru, care este in ceruri, va da LUCRURI BUNE celor ce I le cer!" 

Versetul anunta un eveniment care se va produce in viitor, la Rusalii. Odata petrecut, el nu este repetabil. Deci, Luca 11:13 nu mai este valabil pentru cei de dupa Rusalii, decit in masura in care il intelegem ca o foame dupa "lucrurile bune" pe care prezenta Duhului in noi ni le pune la dispozitie.

Matale spui ca aceasta staruinta dupa primirea Duhului Sfint trebuie sa aiba loc la fiecare om dupa momentul convertirii.

Parerea mea este ca cel convertit are deja Duhul Sfint: 

1. Convertirea este o lucrare a Duhului Sfint:
"Nimeni nu poate spune Isus este Domnul decit prin Duhul Sfint" (1 Cor. 12:3)

2. Chiar si inainte de convertire, lucrarea de convingere, atit de necesara convertirii, este in intregime lucrarea Duhului Sfint:
"Si cind va veni El, va dovedi lumea vinovata ..." (Ioan 16:8).

3. Nasterea din nou este o lucrare a Duhului Sfint.
"El ne-a mintuit, nu pentru faptele facute de noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin inoirea facuta de Duhul Sfint" (Tit 3:5)

4. De ce ar mai "starui dupa Duhul Sfint" cineva care este deja lucrat de Duhul Sfint, convins de Duhul Sfint si pecetluit de Duhul Sfint?

"Ati primit voi Duhul Sfint cind ati crezut?" (Fapte 19:2)
"Si voi, dupa ce ati auzit Cuvintul adevarului (Evanghelia mintuirii voastre), ati crezut in El si ati fost pecetluiti cu Duhul Sfint, care fusese fagaduit, si care este o arvuna a mostenirii noastre" (Efes. 1:13-14)

Eu cred ca Dumnezeu este suveran in lucrarea Sa, iar noi nu-L putem nici provoca, nici manipula. Dumnezeu face foarte putine lucruri pentru "ca asa vrem noi"! El face ce face pentru ca "asa vrea El". Se intimpla "ce vrem noi" doar in masura in care "ce vrem noi" este exact in directia a ceea "ce vrea El"!

5. Noul Testament descrie lucrarea Duhului lui Dumnezeu in termeni care subliniaza ca nu noi hotarim, ci El face si desface: "Si Cel ce ne intareste impreuna cu voi, in Hristos, si care ne-a uns, este Dumnezeu. El ne-a si pecetluit, si ne-a pus in inima arvuna Duhului" (2 Cor. 1:21-22).

6. Da-mi voie sa te intreb, cui recomanzi matale "staruinta pentru primirea Duhul Sfint"? 

A. Celor convertiti proaspat ?
Atunci ei au deja Duhul Sfint prin care au crezut. Cum sa-L primeasca pe acela care i-a adus la Christos si i-a nascut deja din nou?

B. Celor neconvertiti?
Atunci ei n-au nevoie de Duhul Sfint, ci de Christos?

Necazul cu "interpretarea" matale este ca ai scos un text din context si-l folosesti doar ca "pretext" pentru justificarea unor practici pe care nu le intilnim pe paginile Noului Testament. Experienta celor care asteptau Rusaliile in Fapte 1 nu poate fi recomandata celor de dupa Rusalii. Citeaza-mi matale un alt exemplu in care aceasta practica sa apara in alt text al Noului Testament.

7. Care este "ordinea" lucrarii mintuitoare in viata unui om?

Mintuirea vine prin auzirea Cuvintului
Convingerea vine prin lucrarea Duhului
Convertirea, nasterea din nou si pecetluirea sunt rezultatele lucrarii Duhului
(Urmeaza staruinta pentru primirea Duhului) (?)
Incepe lucrarea de rodire prin Duhul Sfint
Incepe lucrarea de slujire prin darurile Duhului
Continua lucrarea de sfintire prin Duhul
Se urmareste plinatatea Duhului in viata celui credincios

Vezi si matale cit de nenecesara si neincadrata biblic este practica staruintei pentru Duhul Sfint. 

De fapt, desi mi-e greu s-o spun, chiar ideia "staruintei" pentru un lucru pe care Dumnezeu doreste deja nespus de mult sa-L faca mi se pare nelalocul ei. "Staruinta" presupune nevoia de a indupleca pe cineva. Ori, in problema venirii Duhului Sfint in viata credinciosilor, asta a fost si este cea mai mare dorinta a Sfintei Treimi. Mai are Dumnezeu nevoie de "staruinta" noastra?

"Totusi, va spun adevarul: Va este de folos sa Ma duc; caci daca nu Ma duc Eu, Mingietorul nu va veni la voi; dar daca Ma duc, vi-L voi trimite" (Ioan 16:7). 

Realitatea contemporana este, si asta matale trebuie sa sti mai bine, ca marea majoritate a miscarilor pentecostale a renuntat deplin si definitiv la "staruinta pentru primirea Duhului Sfint". Mai toti invatatorii din miscarea pentecostala din America nici nu mai pomenesc despre aceasta practica.

In incheiere, as vrea sa repet ce am scris si in prima scrisoare. Faptul ca noi intelegm sau nu intelegem bine ce face Dumnezeu nu-L impiedica pe Dumnezeu sa-si duca la implinire lucrarea Sa minunata. ("Petre, ce fac Eu, tu nu poti pricepe acum, dar  vei pricepe dupa aceea" - Ioan 13:7). Altfel spus, Dumezeu se descurca si fara noi in anumite lucruri. 

Exista insa alte lucruri pe care El le asteapta de la noi ("Duceti sfintirea voastra pina la capat, cu frica si cutremur", "Duceti-va si faceti ucenici din toate Neamurile ..."). 

Faca Dumnezeu sa fim gasiti harnici la venirea Lui, nu despicind firul in patru, cu picioarele legate in lanturile unor discutii doctrinare interminabile si nefolositoare, "care dau nastere mai mult la certuri de vorbe, decit sa faca sa inainteze lucrul lui Dumnezeu prin credinta" (1 Tim. 1:4).

"Gindul acesta dar sa ne insufleteasca pe toti, care suntem desavirsiti; si daca in vreo privinta sunteti de alta parere, Dumnezeu va va lumina si in acea privinta. Dar in lucrurile in care am ajuns de aceiasi parere, sa umblam la fel?" (Filipeni 3:15-16).

Cu stima si pretuire

Daniel Branzai