6/21/2000
Draga Daniel,
Intentionez sa raspund mai pe larg întrebarii tale despre nevoia de convertire, dar as dori sa fac mai întâi câteva comentarii provitoare la activitatea misionarilor evanghelici americani în tarile cu traditie ortodoxa.
Personal am o mare admiratie fata de activitatea misionara a bisericilor evanghelice americane. Multi misionari trimisi de aceste biserici fac mari sacrificii personale si sunt animati de o dorinta reala de a-L împartasi pe Hristos celor care nu-L cunosc. Eu însumi am participat la o astfel de misiune pe termed scurt, în 1992, când am plecat cu un grup de misionari organizat de Navigatori (o organizatie evanghelica supra-bisericeasca) în Alma Ata, Kazakstan. Aceasta scurta misiune avea sens, pentru ca tintea la raspândirea Evangheliei printre musulmani.
Mi-e teama însa ca atunci când aceste misiuni de evanghelizare se adreseaza ortodocsilor, ele poarta în sine tot bagajul de ignoranta culturala a americanilor, carora li se pare ca se afla în centrul singurii lumii civilizate. Astfel de misiuni poarta cu ele nu atât mesajul Evangheliei, cât obiceiurile si traditiile Anglo-Saxone si o totala incapacitate de a vedea ca oamenii se pot închina lui Hristos în alt fel decât în stilul bisericii evanghelice tipice din SUA. Pentru ei un imn baptist de la 1700 sau de la 1990 reprezinta o închinare adevarata, în timp ce un tropar ortodox de la anul 600 suna ca o incantatie vrajitoreasca. Pentru ei o icoana care înfatiseaza un Hristos solemn si meditativ este un idol, dar o carte pentru copii cu ilustratii înfatisând un Hristos vesel si atletic, de genul unui actor de la Hollywood, este un mijloc perfect de evanghelizare.
Iata câteva exemple, care ilustreza acesta atitudine de ignoranta si desconsiderare fata de o credinta mai veche decât întreaga istorie a Americii. Din aceste exemple se poate observa un anumit imperialism cultural si religios, care merge dincolo de dorinta de a-i aduce pe oameni la Hristos.
… În anul 1993 am discutat cu un pastor american din biserica Chirstian and Missionary Alliance, din care faceam parte atunci. Urma ca în câteva saptamâni sa plece într-o misiune de câtiva ani în Rusia. Cunoscând bine cultura rusa, l-am invitat la mine acasa, cu dorinta de a-i spune cât mai multe despre ea, presupunând ca aceste cunostinte îi vor fi de mare folos. Spre surprinderea mea, acest viitor misionar în Rusia nu avea nici un interes fata de cultura sau spiritualitatea rusa. L-am întrebat daca l-a citit pe Dostoievski, acest scriitor rus profund crestin. Mi-a raspuns ca nu a auzit niciodata de el si nu parea interesat sa afle mai mult.
… Cu câtiva ani în urma, într-un oras românesc cu o mare universitate, o organizatie evanghelica americana a început o miscare de studiu biblic printre studenti. La întâlnirile lor participau studenti din diferite confesiuni, inclusiv studenti ortodocsi. Dupa câtva timp, studentii ortodocsi au observat ca toate materialele pentru studiu erau de prevenienta neoprotestanta. Ei au sugerat sa fie folosite si anumite carti sau materiale ortodoxe, dar conducerea acestei miscari a refuzat categoric. În urma acestui refuz, studentii ortodocsi s-au retras. Era evident ca în ciuda promisiunii de inter-confesionalitate, misionarii care au organizat aceasta miscare respingeau o interpretare ortodoxa a Scripturii, poate în parte datorita necunoasterii teologiei si traditiilor ortodoxe.
… Înainte de al doilea razboi mondial, o biserica baptista americana a început o misiune foarte promitatoare în Africa. Sute de africani au fost convertiti. Pentru ca era o mare nevoie de pastori pentru noile biserici, un numar de tineri africani convertiti au fost trimisi pentru studii teologice în SUA. Unul dintre acestia, însufletit de o mare dragoste si recunostinta fata de biserica care i-a trimis pe misionari, a hotarât sa o viziteze într-o vacanta. La usa bisericii a fost însa oprit: negrilor nu li se permitea accesul într-o biserica cu membrii exclusivi albi. Probabil acest tânar a înteles ca misiunea care l-a convertit era expresia nu atât a dragostei lui Hristos, ci a imperialismului cultural american. (Ca sa completez acesta istorie, doresc sa remarc faptul ca probabil astazi ea nu ar mai fi posibila, bisericile fiind total desegregate, ca toate celelalte institutii americane.)
… Citez din cartea lui Horia Azimioara, "Din viata si lucrarea lui Teodor Popescu": "În 1903, un credincios din fratii din Anglia, Broadbent, trecând prin Bucuresti, a cautat o adunare crestina. Întelegând ca nu exista astfel de adunari în România, a îngenunchiat în public în Piata Universitatii si s-a rugat Domnului sa trimita misionari care sa vesteasca Evanghelia în aceasta tara." (Sublinierea îmi apartine.) Cum? În Bucuresti, orasul cu 1000 de biserici ortodoxe, nu exista nici o adunare crestina??? Ce sa întelegem de aici? O biserica (adunare) ortodoxa nu este o adunare crestina?
… Într-o publicatie a teologului protestant Richard Sproul, pe care-l respect, un misionar american povesteste cum s-a dus la Bucuresti, unde s-a împrietenit cu un tânar cuplu ortodox român. În urma discutiilor, acest cuplu a devenit crestin! Implicatia este ca a fi ortodox înseamna a nu fi crestin!
Cei mai multi misionari americani sunt presati sa faca apeluri pentru fonduri de misiune, în bisericile care I-au trimis sau în alte biserici de aceeasi confesiune. În timpul acestor apeluri, ei nu vor spune ca au întâlnit în România sau Rusia sau Etiopia o traditie crestina de 2000 de ani, mult mai veche decât oricare din bisericile lor. Ei vor face mai degraba afirmatii ca acelea pe care le-am auzit si eu: "În sudul României se afla 4 milioane de oameni care nu au auzit niciodata de Hristos." Astfel de afirmatii sunt potrivite pentru strângerea de fonduri pentru misiune. Pentru americanii care stiu de existenta Bisericii Ortodoxe, ei o portretizeaza în culori cât mai negative, altfel misiunea lor si-ar pierde sensul.
Dupa aceste exemple, putem întelege mai bine dedesubtul articolului despre crestinii etiopieni. Acest articol citeaza numai pe misionarii evanghelici, ceea ce explica perfect imaginea negativa proiectata asupra Bisericii Ortodoxe Etiopiene. Este însa usor de citit printre linii. Iata câteva lucruri usor de înteles:
- Articolul afirma: "Evanghelicii câstiga convertiti prin practicarea unui stil modern de închinare." Aceasta înseamna promovarea culturii si stilului protestant american în defavoarea celui local, ortodox. Noul stil aduce întreaga încarcatura de prosperitate si progres a civilizatiei americane, si astfel poate usor câstiga convertiti.
- Articolul afirma: "Evanghelicii sustin ca Biserica Ortodoxa tine prea mult la reguli, în loc sa dezvolte o relatie personala cu Iisus Hristos." Aceasta înseamna ca traditiile ortodoxe sunt desconsiderate. De ce nu ar putea un credincios sa aibe o relatie personala cu Hristos în cadrul traditiei ortodoxe?
- Articolul afirma: "Un grup de ortodocsi care studiau Biblia au fost exclusi din Biserica Ortodoxa, în parte pentru ca se concentrau spre Hristos, nu spre Maria si sfinti." Gasim aici o veche prejudecata protestanta, aceea ca Ortodocsii ar fi împotriva citirii Bibliei si a centralitatii persoanei lui Hristos. Este usor de presupus ca acesti misionari evanghelici au sfatuit pe credincisi sa nu o mai cinsteasca pe Fecioara Maria si pe sfinti. Dar aceasta nu este Evanghelie, ci o preferinta culturala protestanta.
Probabil articolul are drepate atunci când afirma o slaba cunoastere a Bibliei printre credinciosii ortodocsi din Etiopia. Dar aceasta realitate trista se datoreaza starii de înapoiere a tarii si existentei unor crestini ortodocsi nominali. Marea saracie a tarii, inclusiv a Bisericii Ortodoxe, înseamna ca preotii nu pot fi educati adecvat, ca învatatura Biblica a Bisericii Ortodoxe este adesea înlocuita cu superstitii locale. Biserica Ortodoxa ar lupta ea însasi mai eficient împotriva acestor superstitii, daca ar dispune de un oarecare ajutor material sau financiar din Vest.
Exista multe cai prin care misionarii americani ar putea ajuta. Iata un posibil model:
- Înainte de începerea oricarei misiuni, acesti misionari ar trebui educati cu privire la teologia si traditia ordodoxa. Cei mai multi au astazi conceptii gresite cu privire la rolul icoanelor, cu privire la liturgie, la ierarhia bisericieasca sau la istoria Bisericii Ortodoxe. Este de neconceput ca acesti misionari vin în tari cu traditii crestine de mii de ani, despre care din pacate ei nu stiu nimic. În acelasi timp, cunoasterea Ortodoxiei nu înseamna neaparat convertirea la Ortodoxie.
- Sosind într-o tara cu traditie ortodoxa, misionarii americani ar trebui sa ia legatura cu episcopul local.
- Obiectivul de a crea biserici dupa chipul si asemanarea celor americane ar trebui înlocuit cu acela de a-I ajuta pe crestini în cadrul propriilor lor traditii istorice. Daca propovaduirea lui Hristos este obiectivul central al misiunii, atunci Hristos trebuie propovaduit în cadrul si în traditiile locale.
- În colaborare cu episcopul sau preotul local, ei ar putea identifica nevoile Bisericii: carti, Biblii, sali de clasa, seminarii, etc.
- Preotii tineri ar putea fi sprijiniti sa studieze teologia în marile centre de teologie ortodoxa (inclusiv în România sau SUA).
- Copiii ar putea fi ajutati sa studieze engleza, nu pentru a fi convertiti la Protestantism, ci pentru a avea acces la scrieri ortodoxe moderne.
- Cercurile de studii biblice ar putea fi organizate sub supravegherea si cu binecuvântarea episcopilor sau preotilor locali. La fel si orfelinatele sau centrele medicale.
Cred ca o astfel de strategie ar avea mult mai mare succes si ar rezulta într-un mai mare numar de credinciosi care sa cunoasca Scriptura si sa creasca în credinta. În colaborare cu Biserica Ortodoxa, misionarii ar avea acces si ar putea ajuta nu 10,000 de credinciosi, cum se spune în articol, ci milioane. Confruntarea s-ar transforma în colaborare. Dar aceasta ar însemna renuntarea la anumite prejudecati culturale si la afirmatii negative si fantastice cu privire la Biserica Ortodoxa.
Americanii au acest model eroic al misionarului care-L vesteste pe Hristos la pagâni. Acesta este modelul care creaza entuziasm în biserici, care îi determina pe tineri sa se dedice si duce la strângerea de fonduri pentru misiuni. Din pacate, ei aplica acelasi model si atunci când organizeaza misiuni printre popoarele cu traditie ortodoxa. Pentru ca modelul sa aiba sens, ortodocsii sunt prezentati ca pagâni si astfel întrega misiune este pusa pe premize gresite. Este timpul ca acest model sa fie revizuit si sa se recunoasca existenta unei traditii bisericesti în care milioane de oameni au avut si au o relatie personala cu Iisus Hristos.