18 Martie 2000
Draga frate Daniel,
Īti multumesc pentru ca mi-ai dat ragazul sa raspund pe rānd la īntrebarile
pe care mi le-ai pus īn prima ta scrisoare. Īncerc acum sa-ti raspund la
ultima dintre acestea.
Cine este "depozitarul adevarului" in realitatea ortodoxa: Scriptura sau
Biserica? Ce se īntāmpla atunci cānd Biserica se īndeparteaza de la
Scriptura? Cine are autoritatea finala?
Ortodoxul nu este silit sa aleaga īntre Scriptura si Biserica atunci cānd
este confruntata cu problema gasirii adevarului. Scriptura si Biserica au
roluri diferite īn privinta stabilirii adevarului.
Cu siguranta Dumnezeu ne-a lasat cuvāntul Lui, pe care īl gasim īn
Scriptura. Īmpreuna cu dumneata, eu si ceilalti ortodocsi credem ca
Scriptura este īn īntregime insuflata de Dumnezeu si fara erori. Din pacate
exista curente īn protestantismul liberal modern care resping aceasta
pozitie. Sa ne fereasca Dumnezeu de o astfel de eroare!
Īncercānd sa raspund mai direct la īntrebare, eu afirm si recunosc faptul ca
Scriptura este cea care este "depozitarul" adevarului. Īn Biserica Ortodoxa
ea este nucleul si baza tuturor celorlalte īnvataturi. Recunoastem īn
acelasi timp ca exista traditii, precizari ale dogmelor, obiceiuri, care
desi nu apar explicit īn Scriptura se bazeaza indirect pe aceasta. Acest
fapt nu este unic Bisericii Ortodoxe. Cred ca vei recunoaste ca nici īn
adunarile baptiste nu absolut tot ce se face si tot ce se spune este luat
direct din Scriptura. Pe de alta parte, aceste obiceiuri extra-scripturale
nu sunt neaparat anti-scripturale.
Dar daca Scriptura este "depozitarul" īn care se afla adevarul, Biserica
este cea careia i s-a īncredintat spre pastrare. Īntr-adevar, īn prima
epistola catre Timotei, Pavel numeste Biserica "stālpul si temelia"
adevarului. Aceasta īnseamna ca Biserica este cea care a primit nu numai
dreptul, dar si datoria de a veghea la pastrarea adevarului printr-o
interpretare si expunere corecta a acestuia. Īntr-un fel aceasta este foarte
natural, pentru ca Biblia a fost data mai īntāi de toate crestinilor.
Īmi aduc aminte cum la o ancheta a securitatii un colonel mi-a "dovedit"
odata din Scriptura (Romani 13) ca trebuie sa-mi manifest ascultarea de
autoritati prin darea de informatii cu privire la fratii mei crestini. Era
oare corect ca acest dusman al lui Dumnezeu sa ofere o interpretare a
adevarului Scripturii? Poate fi Scriptura interpretata de un budist sau un
musulman? Dar de un "farfurist", un pasionat al teoriilor conspirative cu
privire la farfuriile zburatoare?
Ceea ce ma īntristeaza este iluzia pe care am avut-o si eu multa vreme, dupa
care fiecare persoana individuala are capacitatea de a descoperi singur si
corect toate adevarurile Scripturii. Probabil astfel a concluzionat Arius ca
Fiul este facut si nu vesnic. Adevarul este ca noi toti īntelegem Scriptura
īn contextul confesiunii din care facem parte. Mai mult decāt atāt, fiecare
confesiune īsi pazeste cu gelozie propria interpretare.
Un exemplu pe care l-am mai dat si īn alta parte este acesta. Īmi aduc
aminte cum la lectiile de catehizare dinaintea botezului īn biserica
baptista, ni s-a spus foarte emfatic, "Ortodocsii cred asa, dar noi
baptistii credem altfel". De ce nu ni s-a dat Biblia īn māna ca sa o studiem
singuri si sa tragem propriile concluzii? Adevarul este ca nu numai cei noi
īn credinta, ci toti oamenii au nevoie de ajutor īn īntelegerea Scripturii.
Cu tristete o spun ca afirmatia multor baptisti dupa care, "Ortodocsii cred
īn Traditie si Biserica, dar noi credem doar īn Scriptura" este naiva, eu
īnsumi fiind odata unul dintre acesti naivi, ca unul mai conformist si mai
superficial decāt alti frati ai mei.
Faptul ca Biserica este pazitoarea adevarului, rol pe care l-a jucat cu
cinste īn istorie cānd a luptat īmpotriva diferitelor erezii, nu īnseamna de
loc abandonarea Scripturii de catre credinciosii individuali. Din partea mea
as dori ca fiecare credincios sa studieze zilnic si cu pasiune Scriptura.
Asa ma īndeamna preotul meu. Dar atunci cānd avem dificultati trebuie sa
apelam cu umilinta la experienta de doua milenii a Bisericii, si sa nu ne
consideram fiecare un Papa infailibil. De aceea voi fi īntotdeauna suspicios
la interpretari radicale, netraditionale. Daca la usa īmi bate un Martor al
lui Iehova, nu mai este necesar sa petrec cu el zile īntregi de studiu al
Scripturii. Biserica l-a declarat deja eretic si aceasta īmi este suficient.
Ce se īntāmpla daca Biserica se abate de la Scriptura?
Din pacate, aceasta se poate īntāmpla. Īn secolul patru, jumatate din
Biserica a cazut īn erezia ariana. Dar īncredintarea mea este ca īn ultima
instanta Biserica este īntotdeauna salvata din aceste erori. Īncredintarea
nu se bazeaza pe capacitatea oamenilor, ci pe dragostea lui Hristos fata de
Mireasa Lui, pe care nu o va lasa prada īnselaciunilor celui rau.
Īn Biserica Ortodoxa asa cum o cunosc eu astazi exista nenumarate mecanisme
care sa o pazeasca de eroare. Una dintre ele este extraordinarul
conservatorism al Bisericii Ortodoxe, de care stiu ca multi īsi bat joc si
īl considera o trasatura de īmpietrire senila. Dar acest conservatorism este
ca o scoica ce ascunde o perla de mare pret pe care nu vrea sa o piarda.
Acesta este secretul pentru care Biserica Ortodoxa nu a experimentat multe
din erorile īn care au cazut uneori confesiunile protestante. La o librarie
locala am vazut recent o carte a unui episcop anglican, intitulata, "De ce
Biserica trebuie sa se schimbe sau sa moara". Īn aceasta carte, el argumenta
īn favoarea acceptarii homosexualitatii ca un stil de viata legitim īn
biserica. Din fericire Biserica Ortodoxa nu a trecut prin asa ceva, fiind
practic neatinsa de liberalism.
Un alt mecanism este existenta episcopilor. Preotul nu īsi ia singur slujba,
nici nu este ales prin vot democratic de catre o adunare care poate sa o ia
razna. El este hirotonit de un episcop. Un episcop poate fi hirotonit doar
de alti trei episcopi. Aceasta īnseamna ca posibilitatea raspāndirii
erorilor este mult īmpiedicata. Īn sfārsit, hotarārile importante privitoare
la dogme pot fi luate doar de un Sinod al tuturor episcopilor. Acesta este
si modelul Biblic (vezi cazul sinodului din Ierusalim, īn Fapte 15).
Īn ciuda tuturor acestor mecanisme, erori se pot totusi strecura. Sfatul pe
care l-am auzit eu este acesta: daca preotul tau propaga o erezie, plānge-te
la episcop si roaga-l sa-l schimbe. Daca episcopul propaga o erezie, muta-te
sub jurisdictia altui episcop.
Īn ultima instanta este greu sa gasim o formula absolut certa cu privire la
stabilirea adevarului. Scriptura trebuie īnteleasa si interpretata, īn timp
ce Biserica este un organism viu care nu poate fi īncadrat īn reguli
definitive si care sa se aplice oricarei situatii. Dar cred ca dragostea de
adevar combinata cu ascultarea īn umilinta de Biserica este cea mai fericita
combinatie. Din pacate, formula "eu, Iisus si Scriptura" nu este practica,
ci poate duce la erezii din cauza naturii noastre pacatoase.
Cu dragoste īn Hristos,
Mihai Oara