16 Martie 2000

Frate Daniel,

Încerc acum sa raspund urmatoarelor doua întrebari pe care mi le-ai spus.

Pacatul si coruptia sunt fenomene pe care le întâlnim la tot pasul în
aceasta lume. Din pacate, ele patrund si în Biserica si arunca o lumina
proasta asupra marturiei noastre.  Ma întrebi daca este posibil ca un preot
sa înjure. Raspunsul nu poate fi decât ca asemenea cazuri exista si ca sunt
regretabile. Ascultam recent o caseta cu o predica a unui fost preot care a
devenit baptist. El povestea cum, pe când era înca preot ortodox a vrut
sa-si omoare sora care era "pocaita". Bineînteles, pacatul era aruncat pe
seama Ortodoxiei. Dar în vocea lui se simtea si acum o duritate, o lipsa de
blândete si umilinta, exprimata prin cuvinte aspre si un limbaj declamator.
Poate cu oarecare egoism mi-am spus, "Bine ca omul acesta a trecut la
Baptisti!"

Exista deci coruptie în Biserica Ortodoxa? Raspunsul nu poate fi decât DA.
Dar coruptie exista pretutindeni, în toate confesiunile. A crede contrariul
ar fi o contrazicere a învataturii lui Hristos, care în pildele Împaratiei
din Matei 13 repeta de mai multe ori adevarul ca în aceasta lume fii
Împaratiei nu pot fi separati de fii diavolului. Orice încercare de a face o
astfel de separare pe linii confesionale este neproductiva si nescripturala.
Aceasta nu înseamna sa nu cautam curatia si disciplina morala în bisericile
din care facem parte.

Vad aici doua probleme.

Prima este aceea ca multi Baptisti români au o viziune întunecata a
Bisericii Ortodoxe. Un prieten Baptist mi-a spus recent ca un lac din
România, învecinat cu doua manastiri, de calugari si maici ortodoxe era plin
de copii avortati, rezultati din comportarea lor imorala. Aceasta calomnie
nu putea sta în picioare. De ce s-ar fi dus cineva la manastire ca sa-si
practice imoralitatea, când putea foarte bine sa o faca în lume? Nu este
aceasta o acuzatie ca aceea dupa care "pocaitii" ar practica orgii secrete?

Acelasi prieten mi-a spus ca ortodocsii lasa bilete la biserica cu blesteme
pe care preotii apoi le rostesc în rugaciuni. Lista acestor acuzatii
neîntemeiate si calomnioase poate continua.

A doua problema este aceea ca noi toti avem tendinta sa comparam merele cu
portocalele. Comparam adesea ce este mai bun de o parte, cu ce este mai rau
de cealalta. Am citit odata un articol anti-ortodox, în care se afirma ca în
timp ce credinciosii baptisti se aflau în închisori, anumiti episcopi
ortodocsi erau prieteni cu comunistii. Dar afirmatia poate fi întoarsa, si
se poate spune ca în timp ce conducerea Cultului Baptist colabora cu
autoritatile comuniste (o stiu din surse interne), multi credinciosi
ortodocsi putrezeau în închisori.

Mi-ai scris despre preoti care înjura. Nu neg faptul ca acesta se poate
întâmpla. Dar si de cealalta parte gasim exemple similare. În micul orasel
american în care locuiesc au fost în ultimii trei ani doua cazuri de pastori
evanghelici casatoriti care au fost descoperiti ca având relatii imorale.
Unul dintre ei era implicat cu dirijoarea corului, care în cele din urma a
dat în judecata biserica.

Este usor a gasi astfel de pacate Bisericii Ortodoxe din România. Motivul
simplu, care nu are nimic de-a face cu credinta, este ca ea este o biserica
majoritara, cu multi membrii nominali. Fiind o minoritate, Baptistilor le
este mai usor sa pastreze disciplina morala. Situatia este oarecum simetrica
aici în SUA. Eu locuiesc în asa numita Bible-belt, centura Scripturii, în
care majoritatea sunt evanghelici. Aceasta nu împiedica o anumita stare
decazuta în populatie. Pe de alta parte, aici Biserica Ortodoxa este
minoritara si are un foarte bun simt al disciplinei morale. Preotul nostru
ne-a spus ca episcopul a declarat ca orice preot cazut sub o suspiciune de
pacat va fi imediat exclus.  Membrilor bisericii li se cere sa vina frecvent
la spovedanie. Euharistia se practica în fiecare Duminica, si te asigur ca
ne apropiem de ea cu frica si cutremur.

Experienta de altfel limitata pe care am avut-o cu Biserica Ortodoxa din
România a fost una luminoasa. Într-o seara am mers la vecernie, într-o
biserica din Alba Iulia. Dupa slujba, preotul a venit sa vorbeasca cu mine.
M-a întrebat daca sunt preot (pentru ca aveam barba), si i-am spus ca sunt
un Baptist care vrea sa treaca la Ortodoxie. Mi-a luat mâinile în mâinile
lui, s-a uitat în ochii mei si a început sa plânga. Nu am vazut niciodata în
viata o asa scurgere de dragoste din ochii unui om, o dragoste care o
pricepem doar cu simturile noastre duhovnicesti.

În catedrala din Alba Iulia am vazut un grup de baieti tineri care s-au
asezat cu fata la pamânt si au stat poate zece minute în rugaciune în
aceasta pozitie. Nu o faceau obligati, nici de ochii lumii, eu fiind
singurul alt vizitator acolo.

M-am întâlnit tot acolo cu IPS Episcopul Andrei, caruia I-am vorbit de
cautarile mele. Am fost impresionat de dragostea, blândetea si întelegerea
lui.

Toate aceste experiente ale mele nu se potrivesc cu imaginea "popilor care
înjura". Preotul bisericii din care fac acum parte este un om minunat,
pasionat pentru Hristos, plin de întelepciune si dragoste. Sunt binecuvântat
sa-l am ca parinte duhovnicesc.

Cum vom trata în viitor aceasta problema? Eu propun sa evitam situatia în
care fiecare începe sa arate catre pacatele de cealalta parte. Ele exista cu
siguranta. Dar prefer sa caut ce este mai bun printre Baptisti si printre
Ortodocsi.

Cu dragoste în Hristos,

Mihai Oara