Capitolul 11

Esecuri, aparente inselatoare

 

Am nascut un copil "mongoloid" si inca alti trei perfect normali. Medicul m-a sfatuit sa-l dau pe cel anormal intr-o casa de copii specializata, pentru ca ceilalti frati si sora lui sa poata creste nestingheriti si sa nu poarte o astfel de povoara psihologica in copilarie. Dumneavoastra ce ma sfatuiti sa fac?

Nu vreau sa ma impotrivesc sfatului dat de medic, dar experienta a aratat ca acesti copii mongoloizi pot fi recuperati pentru societate, mai ales daca li se asigura un climat de intelegere si cu conditia de a li se arata foarte multa afectiune. Copiii acestia sunt extrem de afectuosi si, tocmai de aceea, au nevoie de o mai mare iubire si intelegere.

Vorbesti de povara pshihologica. Nu vad ce repros ti se poate face ca ai nascut acest copil anormal. Multi copii normali din punct de vedere fizic au unele defecte de caracter care, din multe privinte, sunt mult mai daunatoare si mai rele.

Astazi se cauta mereu solutia cea mai comoda. Dar aceasta nu este intotdeauna si cea mai buna. tine minte ca vei trai mereu cu tine insuti si daca sentimentul de vinovatie iti va apasa constiinta, nu cred ca vei mai considera solutia propusa de medic ca fiind cea mai buna.

Exista mai multa fericire in a iubi, decat in a fi iubit, caci Biblia spune: "Este mai ferice sa dai decat sa primesti" (Fapte 20:35).

Copilul acesta bolnav are cel putin la fel de multa nevoie de dragostea ta ca si ceilalti. Poate ca Dumnezeu ti-a trimis acest copil cu un scop special, pe care numai El il stie. El ar putea sa fie ceea ce Dale Evans a numit "ingerul de nevinovatie".

 

O recenta operatie mi-a scos la iveala un cancer atat de avansat, incat nu mai permite nici o speranta de vindecare. Eu sunt crestin si mi-ar place sa arat in aceste ultime luni lucrul acesta.

Dumnezeu iti da o minunata ocazie pentru a o face si eu sunt convis ca nu o vei lasa sa-ti scape. Vezi, noi toti trebuie sa ne intalnim cu inevitabilul eveniment al mortii, dar numai crestinul este cel care stie cum sa moara. Pentru el moartea este inceputul unei existente cu mult superioara, despre a carei maretie si splendoare nici o fiinta omeneasca nu-si poate face nici cea mai vaga idee.

si, pentru ca tu ai aceasta nadejde extraordinara, eu te sfatuiesc sa le vorbesti cat mai mult oamenilor despre ea si cere-I lui Dumnezeu sa insoteasca cu puterea Lui mantuitoare marturia ta. Adu-ti mereu aminte ca viitorul pe care il vei petrece cu Christos, va fi etern. In ultimele doua capitole ale Bibliei, Dumnezeu ne vorbeste despre vesnicie si incearca sa ne descrie putin cerul. Christos a venit in lume pentru a ne rascumpara si pentru a ne duce acolo dar pana atunci, El vrea ca noi sa traim aici pe pamant pentru implinirea planurilor Sale de mantuire a altora.

Apoi El ne trece prin moarte, cu sentimentul sigurantei ca dincolo de ea vom fi intotdeauna cu El.

 

Cu toate ca sunt crestin si ca m-am incredintat in mana Domnului, imi dau din ce in ce mai bine seama ca devin mai nervos si mai iritabil, adesea pentru lucruri de nimic. Sunt la capatul puterilor si nu mai pot. Ce se intampla?

Cu siguranta ca sunt mai multe lucruri care nu merg asa cum trebuie, dar mie mi se pare ca in primul rand esti epuizat din punct de vedere fizic si ca ai ajuns intr-o stare nervoasa precara. Ai nevoie de mai multa odihna si de gasirea unui timp mai indelungat pentru relaxare. De aceea, daca iti este posibil ia-ti cateva zile de concediu.

Adu-ti aminte ca ai datoria, ca bun crestin, sa te mentii intr-o cat mai buna forma spirituala si fizica. Nu vei putea niciodata sa fii, ceea ce ar trebui sa fii pentru Domnul, daca te vei epuiza si vei fi mereu pe punctul de a te prabusi de oboseala. Tu iti ruinezi sanatatea. Cand apostolii s-au intors din prima lui misiune, Domnul le-a spus: "Veniti singuri la o parte, intr-un loc pustiu si odihniti-va putin"(Marcu 6:31).

El stia ca ei nu sunt numai suflete, ci si trupuri si ca aveau nevoie de odihna pentru a putea sa-si continue slujirea lor pentru El.

Mai este si un alt lucru de care mi-ar place sa tii seama. Cand Domnul Isus i-a chemat sa mearga intr-un loc pustiu ca sa se odihneasca, El i-a invitat de fapt, sa petreaca un timp de partasie cu El. Ma intreb daca tot asa se intampla si cu tine? Gasesti in fiecare zi un timp anumit ca sa stai in partasie cu El?

Nimic nu ne reface mai mult sufleteste ca rugaciunea regulata si zilnica. Incearca formula Evangheliei: "Nu va ingrijorati de nimic, ci in orice lucru aduce-ti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu prin rugaciuni si cereri, cu multumiri. si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Christos Isus" (Fil. 4:6,7).

 

De curand, un specialist mi-a spus ca sunt nevrozat. Isi bazeaza acest diagnostic pe faptul ca eu sunt mereu deprimat si cuprins de sentimentul ca sunt pierdut. Uneori, am avut senzatia ca aceste ganduri ma vor duce in pragul nebuniei. Puteti sa explicati starea mea si sa ma ajutati?

Mai inainte de orice, fii sigur ca nu esti pe calea care duce la nebunie, caci daca ai fi acolo nici nu ti-ai da seama de primejdie. Cei care innebunesc nici nu-si dau seama de asta si nu se ingrijoreaza catusi de putin. Cel cu care ai vorbit a avut perfecta dreptate folosind termenul de nevroza. Orice sentiment de inadaptare sau de inferioritate este o forma de nevroza.

De altfel, sentimentul tau de esuare poate fi o traire reala si justificata. Daca, pe cand erai inca copil, ai mers la scoala Duminicala, cu siguranta ca acum iti aduci aminte de ceea ce ti se spunea atunci ca sa te faca sa te simti un pacatos pierdut pe veci. Rezolvarea problemei nu consta in negarea ei, ci in cautarea mantuirii (salvarii) tale.

Dumnezeu poate sa-ti aseze in suflet acest sentiment de pierzare si sa faca sa ramana acolo pana cand te vei intoarce la El pentru a-I primi iertarea si eliberarea. Sunt sigur ca daca vei face asa, Dumnezeu va aseza pacea Lui in inima ta.

 

Inainte de casatoria noastra, am trait cu sotul meu timp de doua luni. L-am rugat pe Dumnezeu sa ma ierte, dar simt ca El nu m-a iertat. Exista vreo nadejde sa ma mai simt vreodata din nou curata si neprihanita sau divortul este singura mea sansa?

Da, bineinteles, exista nadejde si pentru tine. Adu-ti aminte cata ingaduinta si intelegere a avut Domnul Isus pentru femeia pacatoasa, careia i-a spus:

"Nici eu nu te osandesc, du-te si sa nu mai pacatuiesti" (Ioan 8:11). El a iertat-o si pe Maria Magdalena si pe femeia de la fantana lui Iacov, amandoua fiind femei care incalcasera a saptea porunca din Decalog.

In cazul tau, nici nu poate fi vorba de divort, caci el nu poate fi in nici un caz o solutie. Trebuie sa crezi in promisiunile lui Dumnezeu si sa ti le insusesti. El a spus: "Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice fel de nelegiuire" (1 Ioan 1: 9).

Din pacate, prin necredinta, ai lasat ca acest pacat sa-ti raneasca sufletul. A venit timpul ca, macar acum, sa-ti intorci privirea de la trecut si sa privesti la promisiunile lui Dumnezeu. El este gata nu numai sa ierte, ci sa si curateasca de "orice pacat". Staruieste asupra acestei promisiuni, cel putin tot atat de mult cat te-ai oprit asupra vinovatiei tale. Cand iti vor mai veni ganduri negre si pline de deznadejde, alunga-le printr-o gandire pozitiva si innoitoare, pe baza Cuvantului lui Dumnezeu.

Fie ca Dumnezeu sa-ti dea nadejdea necesara pentru a vedea ca promisiunile Lui sunt realitati implinite.

Singurele pacate care raman sunt cele "peste care buretele pocaintei nu a facut sa curga sangele deplinei iertari".

 

Sunt desfigurata de artrita, si nu mai sunt buna de nimic. La ce bun sa mai traiesc?

Dumnezeu nu considera ca esti inutila. El are nevoie de oameni de toate conditiile pentru a-si indeplini planurile. El are nevoie si de cei tari si de cei slabi si de cei iuti si de cei inceti. Cunosc un baiat care nu are maini si picteaza cu degetele de la picioare. Taria acestui baiat deosebit a incurajat multe persoane si le-a facut sa uite ceea ce ii handicapa. Daca in suferinta reusesti sa fi vesela si rabdatoare, depui prin aceasta o marturie pentru Christos.

Un pastor pensionar isi petrece azi trei ore pe zi pentru a scrie scrisori prietenesti celor care sunt in greutati. Scrisorile lui aduc consolare si incurajare pentru mii de persoane, in fiecare an.

Eu cred ca Dumnezeu are si pentru tine ceva special de facut. Bineinteles ca nu poate fi vorba de ceea ce puteai face altadata. Cere-i lui Dumnezeu sa-ti arate cum Il poti servi si cu siguranta ca El te va ajuta.

Cateodata, noi nu putem intelege de ce ne loveste boala, dar trebuie ca si in suferinta sa avem incredere in Tatal nostru ceresc. Atunci avem mai mult timp pentru rugaciune. Roaga-te pentru tine, dar roaga-te si pentru altii, pentru cei care detin functii de raspundere si pentru cei de care depinde pacea si justitia.

Nici o rugaciune nu este zadarnica; eu iti recomand cu caldura aceasta cale prin care poti fi de folos Domnului Isus si Imparatiei Sale.

 

De curand, sotia mea a inceput sa dea semne de tulburari mintale. A trebuit chiar sa fie internata intr-o clinica de psihiatrie. A fost o minunata crestina, dar starea ei m-a facut sa-mi pun chinuitoarea intrebare: oare nu va afecta starea sanatatii ei mantuirea si relatiile ei cu Dumnezeu?

Foarte adesea, tulburarile mintale sunt cauzate de fenomene fizice (corporale). Cele ce mi-ai scris, impreuna cu varsta sotiei tale, ma determina sa te indemn sa cauti in acest domeniu motivul imbolnavirii ei. Eu cred ca este vorba de o dereglare temporara care va fi reversibila. In asteptarea recuperarii ei, nu-ti face prea multe griji din cauza relatiilor ei cu Dumnezeu. Daca ea "umbla cu Dumnezeu" inainte de boala, fii sigur ca Dumnezeu intelege starea prin care trece ea mult mai bine ca vreunul dintre noi. Nu ne pierdem mantuirea in clipe de incercare, ba dimpotriva, atunci Dumnezeu stie sa se faca simtit mai mult ca altadata. Apostolul Pavel a scris odata "caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea, nici o alta faptura, nu va fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care este in Christos, Domnul nostru" (Rom. 8:38,39).

Iata nadejdea pe care o poti avea pentru aceea pe care o iubesti.

 

Sunt o persoana foarte frumoasa si foarte placuta la vedere. De ce sa n-am voie sa ma imbrac pentru a scoate asta in relief. Sotul meu pretinde ca felul meu de a ma imbraca este provocator si ca o fac pentru a atrage atentia altor barbati. Este adevarat ca nu prea trec neobservata in societate, dar nu vad ce este rau in a cauta sa pun in valoare ceea ce imi da farmec?

Te-ai gandit vreodata ca o femeie poate sa fie atragatoare si prin altceva decat prin corpul ei? Nu ai nici un merit pentru darul pe care ti l-a dat natura, asa ca nu vad de ce te umfli in pene ca un paun pentru un lucru independent de vointa ta? Sileste-te mai degraba sa fi o "doamna" in cel mai bun inteles al cuvantului.

Am vazut femei, care cu toate ca nu erau prea atragatoare prin fizicul lor, puteau sa umple de farmec intreg grupul in care erau, prin inteligenta si prin bunatatea lor. Daca iti vei concentra viata numai asupra frumusetii, vei risca sa neglijezi infrumusetarea spiritului si a inteligentei tale. Ca sa fii bine echilibrata, trebuie sa te dezvolti in acelasi timp pe ambele planuri. Nu fi o gasculita proasta, ci sileste-te sa-ti dezvolti inteligenta prin educatie si sufletul prin cresterea spirituala. Numai Christos poate darui unei femei frumusetea adevarata si farmecul de durata.

"Ce mandra se simte gasca, cand vanzatorul de pene ii da tarcoale; dar ce ramane din frumusetea si mandria ei dupa ce s-a consumat intalnirea: goliciunea si rusinea."

"Cine se casatoreste cu o fata pentru frumusetea ei, seamana cu nebunul care mananca papagalul pentru frumusetea penelor lui".

 

Dumneavoastra ce credeti: poate o femeie crestina sa se imbrace provocator, cu decolteuri adanci sau cu fuste foarte scurte, de exemplu?

Biblia vorbeste parca mult prea putin despre imbracaminte. Aceasta din cauza ca mesajul ei este unul preponderent spiritual, avand ca miez mantuirea pacatosilor prin credinta in Isus Christos. Ea se opreste mai mult asupra crucii si a invierii Domnului nostru Isus Christos si asupra modului in care oamenii sunt mantuiti prin credinta in El.

Totusi ea se opreste pe scurt si asupra acestui subiect. Apostolul Pavel stabileste, in epistola catre Timotei, un principiu care se aplica modei feminine din toate timpurile: "vreau de asemenea ca femeile ... sa fie imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala" (1 Tim. 2:9).

Apostolul Petru completeaza aceasta declaratie spunand ca adevaratele podoabe trebuie sa locuiasca in: "omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu" ( 1 Petru 3:4).

Vezi, totul depinde de scopul real pe care-l urmarim atunci cand ne imbracam: sa fim imbracati cu gust sau sa atragem sexul opus.

O persoana crestina va cauta sa se imbrace in asa fel incat sa-I placa lui Dumnezeu si sa faca cinste Evangheliei.

 

Exista vreo diferenta intre orgoliul indreptatit pentru cea ce ai realizat si orgoliul propriu-zis, mandria pentru felul cum esti privit, de exemplu?

Conform Bibliei, mi se pare ca oricum ar fi, orgoliul este un pacat; dar, fara o anumita doza de orgoliu nu exista nici un motiv pentru a te imbraca frumos sau pentru a-ti ingriji mai bine gospodaria.

Eu nu am gasit nici un pasaj in Biblie care sa-mi spuna ca Dumnezeu aproba neglijenta si dezordinea. Totusi, Biblia condamna mult mai mult neglijenta spirituala decat comoditatea materiala. Este foarte posibil sa fii impecabil imbracat si foarte bine ingrijit, dar sa ramai intr-o profunda dezordine de constiinta si comportament.

O persoana cu un venit modest nu va putea fi niciodata cea mai bine imbracata persoana din oras, dar ea poate fi persoana cu cel mai ireprosabil caracter, si asta este ceea ce conteaza.

"Domnul nu se uita la ceea ce se uita omul. Omul se uita la ceea ce izbeste ochii, dar Domnul se uita la inima" (1 Samuel 16:9).

Cu toate acestea, eu cred ca un crestin ingrijit si pus la punct in toate, este mai folositor decat un crestin neglijent. Este cat se poate de gresit sa te ingrijesti sa-ti tii curat in casa, ca intr-o farmacie, dar, in acelasi timp, sa lasi gunoaiele si laturile sa-ti inunde curtea! Din punctul acesta de vedere, daca Domnul ne-a curatit inimile, putinul pe care-l putem si noi face este sa ne pastram trupurile curate, neintinate si prezentabile, caci trebuie sa le privim ca temple ale Duhului Sfant. A ingriji cat mai bine un trup pentru ca eu locuiesc in el inseamna orgoliu, dar a o face pentru ca Duhul Sfant locuieste in el este slujire (Rom 12:1).