Capitolul 3

Cum sa ne ajutam copiii ...

Ne intrebam daca nu cumva este mai bine sa asteptam mai intai varsta la care copiii nostri sa doreasca ei insisi sa mearga la scoala duminicala si sa-i lasam apoi sa-si aleaga ei insisi Biserica la care sa mearga. Nu vrem sa le cauzam nici un rau si ne temem ca nu cumva sa-i deformam hotarand noi in locul lor.

Imi inchipui ca nici la scoala generala nu-i veti lasa, decat atunci cand ei insisi vor dori sa mearga! In felul acesta veti fi siguri ca nu le ingraditi libertatea si nu le traumatizati personalitatea. Oare ce personalitate vor avea copiii vostri, lipsiti de atatea informatii pe care scoala si biserica le-ar fi putut oferi? Nu intelegeti ca tocmai aceia care sunt bine informati ajung mai tarziu sa poata, cu adevarat liberi de orice prejudecati, sa ia hotarari pline de intelepciune?

In nici un caz, gnoranta nu te face nici mai intelept si nici mai liber. Scopul unei bune "scoli duminicale" este de a le prezenta copiilor, intr-o forma accesibila lor, adevarurile fundamentale ale credintei crestine. Parintii au responsabilitatea de a-si informa copiii si de a le da cea mai buna educatie cu putinta. O guvernare democratica este fundamentata pe principiul informarii poporului, pentru ca acesta sa ajunga sa-si dea votul dupa o deliberare plina de intelepciune.

De ce ezitati sa le dati copiilor vostri o invatatura buna despre credinta crestina? De ce sa-i privati mai tarziu de o alegere inteleapta si clara?

Intr-o zi, Dumnezeu va va cere socoteala de educatia pe care le-ati dat-o copiilor vostri si mai ales de educatia spirituala pe care le-ati refuzat-o!

Eu va sfatuiesc sa le dati copiilor vostri cea mai buna educatie crestina cu putinta si, mai presus de aceasta, dati-va pe voi insiva drept exemple crestine demne de urmat.

 

Nu ne intelegem in privinta modului in care sa ne crestem copiii. Eu sustin ca un copil are nevoie sa simta o "mana forte" si, din cand in cand, sa aiba parte si de cate o corectie mai dureroasa. Ea pretinde ca singurele lucruri pe care trebuie sa le aratam copiilor sunt dragostea si intelegerea. Cine are dreptate?

Amandoi aveti dreptate si amandoi va inselati in aceeasi masura. Copiii au nevoie si de fermitate si de dragoste. O disciplina rece si severa, fara dragoste, poate cauza un rau ireparabil. Dar si o iubire prea ingaduitoare poate produce un rau la fel de mare.

Trebuie sa tineti cont de faptul ca nu exista doi copii la fel. Una din fetele mele are rareori nevoie de o pedeapsa din partea mea. In cazul ei, este suficient sa-i vorbesc pe un ton de repros ca sa-i zdrobesc inima. Cu cealalta nu se intampla tot asa. Ea are nevoie de o disciplina ferma, pentru ca o mustrare superficiala nici macar nu o atinge.

Cred ca este foarte dificil, si chiar neindicat, sa incerci sa stabilesti reguli stricte si universal valabile, tocmai din cauza acestor mari deosebiri dintre copii. Biblia ne spune ca, atunci cand sunt necesare, pedepsele trebuiesc folosite. Niciodata fara dragoste.

"Domnul mustra pe cine iubeste, ca un parinte pe copilul pe care-l iubeste" (Prov. 3:21).

Lipsa de severitate poate fi deci un semn al lipsei de dragoste!

Este mult mai comod sa-ti lasi copilul sa faca tot ceea ce-i trece prin cap decat sa te preocupi de cautarea felului de disciplinare de care are nevoie. Trebuie sa va spun totusi ca, in educatia copilului, cel mai mult face exemplul personal al parintilor. Nu vorbele, ci faptele noastre se vor vedea maine in felul de traire al copiilor nostri. Daca parintii ar trai cu adevarat o viata crestina, influenta pe care ar exercita-o asupra copiilor lor ar fi imensa.

 

Cateodata, baietelul nostru refuza sa-si spuna rugaciunea. Ce trebuie sa facem?

Nu forta copilul sa se roage. In fiecare seara, inainte ca el sa mearga la culcare, rezerva-ti un sfert sau o jumatate de ora, pentru ca sa-i citesti ceva sau pentru a sta de vorba cu el. Povesteste-i intimplari din viata Domnului Isus si spune-i cate ceva despre Dumnezeul cel viu. Fa-l sa inteleaga ca Dumnezeu este Acela care face sa rasara soarele si care aduce ploaia; Acela care face florile sa creasca si care ne da hrana de fiecare zi.

Fa in asa fel ca baietelul tau sa te auda rugandu-te in cuvinte simple pe care sa le poata si el intelege. Spune de exemplu: "Iti multumesc Doamne pentru toate lucrurile bune pe care mi le-ai dat". Roaga-te cu aceleasi cuvinte cateva zile la rand. Apoi, intr-una din zile, dupa ce ai terminat rugaciunea, intreaba-l daca nu are si el ceva pentru care sa-I multumeasca lui Dumnezeu. Fii multumita chiar si cu o rugaciune din numai cateva cuvinte.

Mai tarziu, il vei invata pe baietasul tau sa-si ceara iertare de la Dumnezeu pentru ceea ce a gresit si sa-I ceara Domnului puterea de a face de acum inainte numai ceea ce este bine. Sub nici un motiv, nu-ti pierde rabdarea si increderea. Nu incerca sa-l obligi!

 

Nici unul dintre noi nu face parte dintr-o Biserica. Acum, cand avem primul copil ne-ar place sa-l botezam. Nu stim insa unde sa mergem. Puteti sa ne ajutati cumva?

Voi aveti o problema mult mai serioasa decat gasirea unei Biserici in care sa va botezati copilul. Totusi este imbucurator faptul ca manifestati un oarecare interes pentru lucrurile spirituale. Biblia spune: "Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze si cand va imbatrani nu se va abate de la ea" (Prov. 22:6).

Inainte de aceasta insa, voi trebuie sa va rezolvati problema mantuirii personale. Numai atunci veti intelege ce trebuie sa faceti pentru copilul vostru. Cand va veti fi predat vietile in mana Domnului Isus si cand va veti fi familiarizat cu mesajul Bibliei si cu exigentele ei.

Alipiti-va de o Biserica in care este predicat Christos si in care se explica Biblia. Faceti-va rost de un Mantuitor pentru voi si apoi veti sti sa-L prezentati si copilului vostru. Numai daca veti deveni voi insiva crestini, veti putea sa-i oferiti copilului vostru un camin religios, in care se va putea dezvolta apoi spiritual, intelectual si fizic.

 

De foarte putin timp, suntem parintii unei fetite. Este primul nostru copil. Pana acum nu ne-am gandit niciodata la religie. Va rugam sa ne dati un sfat care sa ne ajute de aici inainte.

In clipa in care apasa pe umerii nostri prima mare greutate si prima responsabilitate majora, alergam la Dumnezeu. Asta este bine, caci ne arata cat de mult avem nevoie de El. V-ati dat seama ca sunteti de acum responsabili de destinul unui alt suflet pe care vi l-a incredintat Dumnezeu spre crestere. Va trebui sa decideti voi pentru el pana in ziua in care isi va lua soarta in propriile-i maini.

Pentru inceput, va sfatuiesc sa va procurati o Biblie si sa incepeti amandoi sa o cititi intr-un mod serios si sistematic. Cititi mai intai Evanghelia dupa Ioan. Cand ajungeti la un pasaj din Scriptura care cere o actiune sau o decizie, conformati-va intru totul cu ceea ce este scris. De exemplu sa presupunem ca ati ajuns la pasajul din Ioan 1:12: "Tuturor celor ce L-au primit, adica tuturor celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu." Puneti-va intrebarea: "L-am primit eu pe Christos?", "Avem noi dreptul sa ne numim copii ai lui Dumnezeu?"

Continuati in felul acesta sa traiti o credinta vie si personala. Faceti din Cuvantul lui Dumnezeu autoritatea numarul unu si rezolvati, in Lumina Lui, fiecare problema pe care o aveti. Ceea ce nu intelegeti uneori astazi, isi va gasi raspuns pe masura ce avansati pe drumul cunoasterii Adevarului.

 

Fiul nostru este neascultator si rau. Noi am incercat sa-i aratam cat de mult ne face sa suferim prin felul lui de a fi. Am apelat mereu la sistemul de educatie prin intelegere. Nu suntem partizanii educatiei "prin forta". Acum totul este zadarnic. Nici cu bataia nu am mai putea face nimic. Desi nu este decat un adolescent, avem sentimentul ca l-am scapat din mana. In disperarea in care am ajuns ne intrebam mereu: "Oare nu se mai poate face nimic pentru copilul nostru pe care-l iubim? Nu exista oare nici o metoda pentru a-l aduce pe calea cea buna?"

Numai Dumnezeu mai poate face pentru copilul vostru ceea ce voi nu ati fost in stare sa faceti. Prea marea ingaduinta pe care multi parinti o arata fata de odraslele lor nu este o dovada de iubire. Obisnuit sa faca tot ceea ce-i trece prin cap, copilul, devenit intre timp adolescent, nu accepta usor o alta disciplina si autoritate din afara. Educatia si formarea caracterului incep inca de la varsta leaganului si o indulgenta nesabuita va fi scump platita mai tarziu si de parinti, dar mai ales chiar de copilul insusi.

Problema pe care o aveti acuma este esentialmente spirituala, iar eu trebuie sa va marturisesc ca, in afara de Isus Christos, nu cunosc o alta autoritate capabila sa v-o rezolve.

Rezolvati-va mai intai propriile probleme spirituale. Acceptati-L pe Isus Christos ca Domn si Mantuitor personal si lasati-L sa puna ordine in viata voastra. Numai dupa aceasta cereti-I Domnului sa va faca in stare sa-l influentati inspre bine si pe fiul vostru. Exemplul personal este o mare autoritate in viata oricarui adolescent care isi cauta un ideal.

In ciuda tuturor aparentelor, am credinta ferma ca Dumnezeu poate sa faca din fiul vostru un om respecatabil si un fiu iubitor.

 

De curand, fiul nostru manifesta un spirit foarte critic fata de lucrurile privitoare la credinta noastra. L-am invatat intotdeauna adevarul si pana acum a acceptat totul fara sa comenteze. Oare am gresit undeva fata de el, de a ajuns sa puna in discutie lucrurile pe care altadata le credea din toata inima?

Criticile nu inseamna neaparat necredinta. Baiatul vostru se afla acum la varsta la care nu-si mai poate baza convingerile pe "ceea ce cred parintii". El are nevoie de convingeri personale. Veti constata in curand ca in strafundul inimii lui, el doreste sa ajunga la convingerea ca tot ceea ce l-ati invatat este adevarat. De fapt, el doreste sa-si consolideze credinta nu sa si-o piarda. Vrea sa afle cum ati crezut in Dumnezeu si cum de ati ajuns sa va puneti toata increderea in Domnul Isus.

Ati avea mult mai multe motive sa va ingrijorati daca fiul vostru ar fi devenit, dintr-o data, refractar si indiferent. Pregatiti-va sa stati in fata intrebarilor lui. Biblia spune: "Sfintiti in inimile voastre pe Christos ca Domn. Fiti totdeauna gata sa raspundeti oricui va cere socoteala de nadejdea care este in voi" (1 Petru 3:15).

 

Atmosfera din familia noastra s-a schimbat foarte mult din momentul in care ne-am cumparat un televizor. Copiii fug de la masa inainte de a termina sa manance, iar sotul meu a ajuns pur si simplu sa ma neglijeze. Ce trebuie sa fac?

Nu-mi precizezi de cat timp v-ati procurat televizorul. Daca nu este vorba decat de cateva saptamani, fii sigura ca, in curand, televizorul nu va mai exercita aceeasi forta de atractie.

Totusi, in familie, politetea si buna purtare nu trebuiesc compromise sub nici un motiv. Biblia spune: "Mai bine o bucata de paine uscata, cu pace, decat o casa plina de carnuri, cu cearta"(Prov. 17:1).

Daca inainte aveati un camin cu adevarat crestin, in care domnea dragostea si pacea, fii sigura ca in curand, atat copiii cat si sotul tau, ii vor simti lipsa. Te sfatuiesc sa discuti problema deschis, in familie. Hotarati, de comun acord, principiile pe care trebuie sa le respectati, iar apoi nu faceti nici o derogare de la ele. Totusi, uneori este bine sa incalcati ora de culcare, pentru a le permite copiilor vostri sa urmareasca o emisiune buna. Discutati si asta in familie.

Faceti-va obiceiul sa incepeti ziua impreuna in citirea Bibliei si cu rugaciune. Cultul familial este cel putin tot atat de necesar ca si micul dejun!

Cereti-I lui Dumnezeu sa va invete sa folositi corect fiecare lucru pe care El vi l-a daruit. Ca si masina, televizorul poate fi o forta destructiva. Nu este insa obligatoriu sa se intample asa. Faceti ca el sa devina un mijloc care sa va apropie unul de celalalt, daruindu-va tuturor ceea ce el are mai bun.

Locuim in cel mai populat cartier al marelui nostru oras. Ati auzit de grupurile acelea de vagabonzi care bantuie marile orase. Ei bine, sotia mea se teme ca nu cumva cei doi baieti ai nostri sa se inhaiteze cu astfel de prieteni, care isi fac veacul si pe strada noastra. si mie mi-ar placea sa ne mutam intr-un cartier mai linistit, dar nu avem resursele materiale necesare. Ce ne sfatuiti sa facem?

Daca amandoi sunteti crestini adevarati si daca ati reusit sa exercitati asupra copiilor vostri o influenta puternica, nu aveti motive sa va ingrijorati de viitorul lor. Nouazeci la suta din delicventii minori provin din familii lipsite de dragoste si de intelegere. Biblia spune: "Invata pe copil calea pe care trebuie sa o urmeze si cand va imbatrani nu se va abate de la ea"(Prov. 22:6).

Am inteles ca sotia ta ar dori sa va schimbati vecinii. Daca puteti, faceti-o. Insa aduceti-va aminte ca raufacatorii au trait chiar si in cele mai selecte "palate", inconjurati de cel mai select anturaj, si serviti de nenumarati valeti.

Nu inaltimea tavanului, nici mobilele frumoase si nici circuitul de aer conditionat, fac un camin fericit. Ceea ce conteaza este caracterul parintilor si exemplul pe care copiii il vad in ei. Nu aplicati niciodata pedepsele cu lipsa de dragoste. Fiti cinstiti si drepti in tot ceea ce faceti. Copiii vostri vor observa intotdeauna daca va inselati proprietarul sau daca falsificati impozitul.

Vegheati ca intotdeauna copiii vostri sa fie angajati in ceva pozitiv. Puneti pe umerii lor responsabilitati proportionale cu varsta lor. Incepand cu varsta de 3-4 ani, trebuie ca fiecare copil sa stie ca are ceva de facut in casa si ca va fi tras la raspundere de felul in care isi face datoria. Tinerii care sunt multumiti de ceea ce au de facut vor fi foarte greu atrasi inspre preocupari "morbide".

Nu va trimiteti copiii la biserica, ci mergeti voi insiva alaturi de ei. Vegheati si comportati-va ca si cum El ar fi mereu de fata. Cautati sa cititi Biblia si sa va rugati impreuna in fiecare zi. Daruiti-le un camin crestin si fiti siguri atunci ca baietii vostri vor sti sa-si selecteze cei mai buni "insotitori de drum".

 

Fiul nostru are 10 ani si i-ar placea sa-si petreaca mai tot timpul liber jucandu-se cu mingea. Cum il pot opri sa-si mai piarda timpul astfel?

Este foarte probabil ca joaca lui sa nu fie de loc o "pierdere de timp", asa cum crezi tu. Tinerii au nevoie de detenta si de abilitatea pe care o deprind la jocuri. Ei au un surplus de energie care se cere cheltuit. O partida de fotbal are o mare importanta pentru un baiat ca al tau.

Bineinteles ca jocurile nu trebuie sa-l faca sa-si ignore celelalte responsabilitati. Incredinteaza-i o activitate de care sa fie responsabil, dar nu face din aceasta o "corvoada" neplacuta pentru el.

Fa-l sa inteleaga ca nu ai nimic impotriva distractiilor lui. Nu cunosc un mijloc mai bun pentru aceasta, decat sa participi chiar tu la un "amical" cu mingea. Ar fi foarte folositor daca ai putea merge intr-una din dupa-amieze sa asisti la unul din meciurile lui.

Este foarte important ca toti copiii nostri sa stie ca pe noi ne preocupa si jocurile si prieteniile pe care le fac. Pune-te la punct cu regulamentul jocului si dovedeste-te in stare sa comentezi impreuna reusitele si nereusitele lui. Facand astfel, vei reusi sa patrunzi in intimitatea copilului tau si, pe viitor, pozitia aceasta te va ajuta foarte mult sa afli problemele prin care trece.

Mai presus de toate, trebuie ca fiul tau sa stie ca il iubesti si ca te intereseaza tot ceea ce face el. Prima ta grija trebuie sa fie cresterea lui spirituala si daca acum ii arati intelegerea necesara, mai tarziu vei avea un "atu" in plus ca sa-l ajuti in cele spirituale.

 

V-am auzit vorbind mereu despre "altarul familiei". Oare mai este el posibil si de un real folos in timpul agitat pe care il traim?

Pentru un camin crestin armonios, altarul familiei nu este numai ceva folositor, ci ceva strict esential.

Am facut o lista cu sapte argumente in favoarea altarului familial:

a - da unitate vietii de familie si pune bazele credintei in viata copiilor.
b - da intregii familii sentimentul prezentei lui Dumnezeu.
c - arata copiilor ca Dumnezeu este o prezenta reala in viata de fiecare zi, nu numai o Fiinta "careia trebuie sa ne inchinam duminica".
d - da tuturor membrilor familiei ocazia unui examen de constiinta si a marturisirii pacatelor.
e - fortifica familia in vederea implinirii tuturor lucrarilor zilei intr-un spirit profund crestin.
f - ne caleste pentru divergentele si pentru neintelegerile pe care va trebui sa le infruntam.
g - completeaza activitatea Bisericii si face din camin un "sanctuar" in care este slavit Domnul Isus Christos.

Biblia spune: "Sa le intiparesti (aceste porunci) in mintea copiilor tai si sa vorbesti de ele cand vei fi acasa, cand vei pleca in calatorie, cand te vei culca si cand te vei scula" (Deut. 6:7).

 

Sunt un membru activ in Biserica. De curand, am descoperit, spre rusinea mea, ca fiul meu cel mai mic a furat. In afara lui, mai alti patru copii care sunt adevarate exemple de educatie crestina. O, de ce a trebuit ca cel mai mic sa ma faca de ras? Cum as putea iesi cu fata curata dintr-o astfel de situatie?

Greseala ta este foarte mare. Ai ajuns sa te gandesti cum sa salvezi aparentele si sa scapi de consecintele care ti-ar putea afecta prestigiul mai mult decat este permis. Ar trebui sa te gandesti intai la starea fiului tau si la mantuirea lui.

Orgoliul tau, hranit din belsug de reusitele cu ceilalti copii, este acum umilit in fata esecului celui mai mic dintre copiii tai. Dumnezeu ne-a daruit copiii ca pe o marturie a increderii pe care o are in noi si reusita noastra este proportionala cu grija pe care o avem ca ei sa creasca sanatosi din punct de vedere spiritual.

Biblia spune: "Eu l-am ales, pentru ca el le va porunci fiilor lui si casei lui dupa el sa tina calea Domnului, facand ce este drept si bine" (Gen. 18:19 - traducerea franceza).

Eu cred ca greseala fiului tau are doua motivatii posibile: sau ai neglijat sa-i dai aceeasi atentie ca celorlalti sau l-ai indarjit prin prea dese comparatii cu fratii lui mai mari. Te sfatuiesc sa o iei de la inceput si sa-ti consacri mai mult timp pentru educatia mezinului. Preocupa-te mai mult de starea lui spirituala decat de prestigiul tau.

 

In ce masura sunt parintii responsabili de purtarea copiilor lor? Problema ne preocupa mult, deoarece in ultimul timp, purtarea fiului nostru a lasat din ce in ce mai mult de dorit.

Familia joaca un rol foarte important in societate. Ar fi bine ca toate familiile sa fie crestine, dar stim cu totii ca nu este asa. Familia nu poate exercita o influenta binefacatoare asupra copiilor, decat daca traieste ea insasi dupa perceptele Cuvantului lui Dumnezeu. Biblia este cea care instaureaza disciplina si care pretinde acceptarea unei autoritati supreme, si, daca copiii nu invata aceasta inca din familie, ei vor intra in societate fara sa fie pregatiti sa aiba o atitudine corecta fata de legile ei.

Bineinteles ca intotdeauna exista si exceptii. In general insa, un copil este in el insusi ceea ce familia a reusit sa faca din el. tineti minte ca preotul Eli a fost osandit de Dumnezeu pentru ca nu s-a purtat cu copiii lui cum a trebuit, ci i-a pus deasupra ascultarii fata de Dumnezeu (1 Samuel 2:29).

Singura cale prin care veti ajunge sa le oferiti copiilor vostri un camin sanatos este plasarea Domnului Isus Christos mai presus de sentimentalisme si de preferinte. Biblia trebuie sa fie autoritatea suprema careia sa i se supuna toti membrii familiei.

In concluzie, singura responsabilitate pe care o aveti in fata lui Dumnezeu este asigurarea unui camin crestin in care toti copiii vostri sa creasca in prezenta si autoritatea Domnului.

 

Sora mea si sotul ei sunt foarte buni crestini. Caminul lor este linistit si plin de armonie. Totusi, una din fiicele lor este foarte pornita impotriva Bibliei, a Bisericii si a religiei in general. Puteti sa-mi explicati de ce este asa?

Cazul acesta nu este de loc asa de rar cum crezi. In invatatura crestina nimeni nu este obligat sa-L urmeze pe Domnul Isus. Biblia spune ca doar "cel ce vrea" poate sa vina. Crestinismul este o inrolare voluntara. Nimeni nu poate fi obligat sa devina crestin.

Am observat si eu ca foarte multi copii care provin din familii crestine se razvratesc. In general, aceasta nu este decat o etapa trecatoare si, adesea, ea este semnul unei personalitati puternice. Unii copii accepta imediat lucrurile care li se spun. Altii nu le accepta decat dupa ce le-au verificat cu grija ei insisi. Mai tarziu, cei din urma devin crestinii de cea mai buna calitate.

Biblia spune: "Invata pe copil calea pe care trebuie sa mearga si cand va imbatrani nu se va abate de la ea" (Prov. 22:6).

Noi nu dorim ca toti copiii nostri sa ne mosteneasca pur si simplu cre-dinta, ci ca ei sa ajunga, prin propia lor convingere, la o credinta profunda si serioasa. Nu te descuraja daca observi o impotrivire trecatoare fata de Isus Christos. Atunci cand copilul de astazi va deveni adult, se va intoarce la ceea ce stie ca este adevarat si drept.

Printre cei mai puternici crestini pe care ii cunosc, multi nu L-au acceptat pe Domnul Isus decat inspre sfarsitul adolescentei.