Capitolul 4
Ce trebuie sa stie tinerii...
Intelegeti-ma! Nu pot sa le pun aceasta intrebare parintilor mei. Le-as zdrobi inima! Provin dintr-o familie crestina. Totusi multe din lucrurile pe care le-am invatat la scoala au inceput sa ma faca sa ma indoiesc de prezenta lui Dumnezeu. Cum as putea sa stiu precis ca "El exista"? Puteti sa ma ajutati?
Vezi tu, pana mai ieri, credeai in existenta lui Dumnezeu bazandu-te pe credinta parintilor tai si poate pe predicile pe care le ascultai. Acum toate acestea nu iti mai sunt suficiente. Nu intra insa in panica! Indoielile tale sunt naturale. Fiecare tanar care trece prin perioada studiilor are o criza a "indoielilor". Nici tu nu faci exceptie. Ai inceput, pur si simplu, sa gandesti cu propriul tau cap. Este intr-adevar un eveniment!
De acum, nu vei mai accepta un adevar numai de dragul celor care l-au spus, ci vei cauta sa-ti gasesti justificari care sa te convinga.
Vreau sa-ti spun ca si credinta are justificarile ei. Poti crede in Dumnezeu cu o atitudine la fel de corecta ca a savantului, care nu se indoieste de existenta atomilor. Nu stiu daca stii, dar nici un savant nu a vazut vreodata un atom. Totusi stiinta intreaga se bazeaza pe presupunerea existentei lui. Atomul este singura explicatie posibila pentru existenta lumii asa cum o cunoastem noi. Ca sa zicem asa, atomul a fost demonstrat prin "necesitatea de a exista." Tot asa si cu problema existentei lui Dumnezeu. El este singura ratiune necesara pentru justificarea existentei tuturor lucrurilor.
Biblia spune: "Cine se apropie de Dumnezeu, trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cel ce-L cauta".
Savantul persevereaza in credinta lui si tainele lumii materiale cedeaza una dupa alta, in fata cercetarilor lui. Tot asa trebuie sa facem si noi. Cauta sa te apropii de Dumnezeu prin credinta si credinta ta va fi rasplatita din belsug.
"Pentru cel ce crede se gasesc o infinitate de dovezi, dar pentru cel ce nu vrea sa creada, nici o dovada nu se lasa gasita".
Dorim sa ne logodim cat mai curand, dar parintii nostri sunt impotriva. Cu toate ca suntem inca foarte tineri, suntem seriosi si nu avem intentia sa ne casatorim decat peste cel putin trei ani. Ce ne sfatuiti sa facem?
Eu cred ca parintii vostri se tem ca nu sunteti indeajuns de maturi pentru o astfel de hotarare si mai cred ca voi vreti sa va logoditi numai pentru ca va temeti ca nu cumva, fara aceasta formalitate, vreunul din voi sa se simta prea liber si sa se razgandeasca. Oare nu puteti sa mai asteptati cu logodna vreo doi ani daca sunteti hotarati sa asteptati cu casatoria trei?
Ma tem ca voi nu va iubiti indeajuns si ati si inceput sa manifestati neincredere unul fata de celalalt. Trebuie sa va preocupe mai mult latura spirituala a unirii voastre.
Nu va inselati, daca nu sunteti siguri ca unirea voastra este izvorata din planul lui Dumnezeu, ambitia voastra nu va va ajuta niciodata sa dobanditi un camin fericit!
Desi se pare ca va este neplacut, eu va sfatuiesc sa urmati sfatul parintilor vostri. Singurul lucru pe care il au de obiectat este logodna, o formalitate fara prea mare importanta. Puteti sa traiti linistiti si fara ea daca, pe langa dragostea voastra unul pentru celalalt, va veti preda fiecare viata in mainile Domnului Isus. El va da mai mult sens prieteniei voastre si va va desavarsi in timpul anilor care vor urma.
Este flirtul ceva permis?
Mi-ai pus o intrebare delicata, la care majoritatea oamenilor refuza sa dea un raspuns categoric. Pentru ca mi-ai pus insa aceasta intrebare cu toata sinceritatea, am sa-ti raspund si eu la fel.
Eu cred ca flirtul este o relatie nenaturala si vatamatoare, atat pentru constiinta cat si pentru trup. Ea afecteaza intreaga personalitate.
In general, flirtul dovedeste o nestapanire a instinctelor primare, el se manifesta prin libertinaj si poate duce foarte usor la imoralitate.
Unii au incercat sa-l defineasca drept un lucru nevinovat si inofensiv. S-a spus, astfel, ca el este rezultatul unei porniri naturale, deci justificate. Nu sunt eu insa singurul care-si da seama ca el este devastator pentru personalitatea celui care-l practica!
Flirtul este un preludiu pentru relatii mult mai intime. Iata de ce, eu cred ca daca cei care-l practica nu au si dreptul de a trai impreuna, trebuie sa-l abandoneze de urgenta. Impins prea departe, el provoaca un sentiment de frustrare, devine o sursa de remuscari si lasa urme in sistemul nervos provocand crize de personalitate.
Fericit este cel care se casatoreste cu un partener care nu a flirtat niciodata in viata! Deci, daca legaturile amoroase ar fi rezervate numai logodnei si casatoriei, ar exista mult mai putine camine in pragul divortului, cu resursele afective epuizate in flirturi trecatoare.
Nu te juca cu sentimentele si cu emotiile, risipindu-le inainte de vreme.
"Orice risipa este sora cea mai mare a saraciei."
Lasa-L pe Domnul Isus sa-ti dirijeze viata si sa-ti administreze El sentimentele; numai atunci vei avea garantata o existenta linistita si imbelsugata.
Sunt adolescent, dar parintii inca ma mai trateaza ca pe un copil. Am deja responsabilitati de adult, dar privilegiile mele au ramas acelea ale unui tanc. Sunt tare amarat. Ma puteti ajuta cumva?
Cresterea este un lucru tare greu; aminteste-ti ca ea este intotdeauna insotita de "chinurile prefacerii".
Nu uita ca perioada pe care o strabati tu, pubertatea, este la fel de dificila si pentru parintii tai. Nu le este prea usor sa-si dea seama ca "baietelul lor" a devenit un adolescent in toata firea. Ca si tine, si ei trebuie sa treaca printr-o perioada de adaptare.
Plangerea ta este intemeiata, dar trebuie sa-ti spun ca eu am observat si destui tineri, care vor sa dobandeasca privilegiile adultilor, dar sa pastreze responsabilitati corespunzatoare copiilor.
Dupa cum ai observat, gandirea parintilor este inversa si din aceasta nepotrivire se naste asa numitul "conflict intre generatii".
Sentimentul de care trebuie sa te feresti cel mai mult in aceasta perioada este tocmai cel de amaraciune pe care-l marturisesti. Nu permite evenimentelor neplacute, inerente acestor ani de prefacere, sa-ti lase cicatrice care vor sapa o prapastie intre tine si parintii tai. Eu ii sfatuiesc pe toti adolescentii sa-L primeasca pe Isus Christos ca Domn si Mantuitor personal. Astfel, ei vor putea spune ori de cate ori vor avea de infruntat necazuri: "Pot totul in Christos care ma intareste" (Fil. 4:13). Cei mai fericiti tineri pe care i-am intalnit eu au fost aceia care au descoperit cat de plina si de pasionata este viata traita alaturi de Isus Christos.
Atunci cand traim in pace cu Dumnezeu, ne straduim sa pastram relatii de buna convietuire si cu ceilalti oameni. Credinta ne invata sa-i intelegem pe ceilalti. si parintii tai au dreptul la o astfel de intelegere.
Dumneavoastra credeti ca parintii au dreptul sa-si forteze copiii sa accepte religia lor? Tatal si mama mea imi spun mereu ca daca ea a fost buna pentru ei, este buna si pentru mine.
Parintii tai au dreptate numai in cazul in care au gasit adevarul in religia lor. Altfel, ea nu este buna nici pentru ei si nici pentru tine.
De fapt nici o credinta nu poate fi impusa cuiva, oricine ar fi el.
Trebuie ca fiecare sa hotarasca pentru sine insusi.
Tragand o linie si adunand, ajungem la concluzia ca parintii tai s-ar putea sa aiba "dreptate" dar in nici un caz nu au "dreptul"!
Crestinismul este raspandit prin vorba si prin exemplul personal si el nu poate fi insusit prin constrangere. Totusi, acorda circumstante atenuante si parintilor tai. Probabil ca ei sunt prea zelosi si, in dorinta lor de a te vedea mai repede crestin, insusindu-ti adevarurile care le-au dat sens existentei lor, au adoptat o tactica gresita. Nu intentia, ci tactica lor este gresita.
Este foarte posibil ca tu sa fi beneficiat de ocazii, pe care ei nu le-au avut, ca sa te pocaiesti si sunt sincer ingrijorati de sovaielile tale. Eu te sfatuiesc sa fi cu luare aminte la ceea ce-ti spun ei, sa le compari cu ceea ce spune Biblia si apoi sa hotarasti singur ce este mai bine. Nu uita ca problema mantuirii este problema cea mai importanta a vietii omenesti.
"Tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu" (1 Ioan 1:12).
Orice fata se teme sa nu-si piarda iubitul si nu vrea sa-l vada umbland dupa altele. Totusi, in dovezile ei de dragoste, pana unde poate merge ea cu cedarile? Iubesc cu toata inima un tanar care mi-a cerut insa de curand sa-l las sa faca niste lucruri pe care eu le cred "imorale".
Primul lucru pe care te sfatuiesc eu sa-l faci este sa te lamuresti ce-ti place la tanarul de care te-ai legat.
Daca singurul mod de a-l tine langa tine este imoralitatea, eu cred ca ar fi mult mai recomandabil sa-l lasi sa alerge dupa alte fete.
Contactul fizic cu un tanar poate parea un lucru natural, dar el ramane totusi o chemare inspre relatii sexuale mult mai avansate, care, in afara casatoriei, sunt categoric "imorale". Iata motivul pentru care o fata trebuie sa se gandeasca de doua ori inainte de a-i permite unui tanar sa o ia de mana.
Nu trebuie sa te preocupe atat de mult grija de a pastra langa tine un partener. Mult mai mult ar trebui sa te straduiesti sa-ti pastrezi intacte resursele afective, pentru a le putea darui apoi celui pe care Dumnezeu ti-l va darui ca sot.
Dumnezeu nu poate binecuvanta imoralitatea!
Da-ti seama ca exista o mare diferenta intre a impartasi o dragoste curata si a da curs liber unei pasiuni trecatoare. Este diferenta dintre dragoste si desfrau.
Cel care uita sa faca aceasta distinctie va da in curand de necazuri si-si va regreta toata viata clipele de nebunie.
Noua ne plac foarte mult predicile dumneavoastra. Totusi, credem ca este de preferat sa ne bucuram intai de ceea ce ne poate oferi viata ca atare si numai dupa aceea sa devenim crestini. Nu credeti si dumneavoastra ca este mai bine sa ne bucuram de ceea ce ne inconjoara si numai dupa aceea sa ne inchidem viata intr-o biserica?
si mai spuneti ca va plac predicile mele ...
Sau nu intelegeti nimic din ceea ce se numeste crestinism sau sunteti pe cale de a lua cea mai smintita hotarare.
"Inaintea fetei Tale sunt bucurii nespuse si desfatari vesnice la dreapta Ta"(Psalm 16:11). Nici o traire nu este asa de plina si de pasionanta ca trairea crestina. Credinta si comportamentul crestin sunt la fel de recomandabile pentru un tanar ca si pentru un om in varsta. A trai crestineste nu inseamna numai a trai intr-un anumit fel, ci a trai in cel mai minunat si mai fericit fel!
Toti cei care au incercat un compromis ca acela pe care-l sugerati voi, au ajuns, mai tarziu, sa zica plini de amaraciune: "Adu-ti aminte de facatorul tau in zilele tineretii tale, pana nu vin zilele cele rele si nu se apropie anii cand vei zice: "nu gasesc nici o placere in ei" (Ecles. 12:1).
Va rog fierbinte sa va predati viata in mainile lui Christos inca de pe acum, cand Duhul Sfant v-a vorbit. S-ar putea ca o amanare sa fie fatala. Traind intr-o impotrivire constienta fata de voia lui Dumnezeu, riscati sa va impietriti inimile si sa ramaneti pe veci departe de fata Lui.
In oraselul in care locuim, viata este foarte anosta. Tot ceea ce incercam noi sa facem pentru ca sa-i dam mai multa culoare este criticat de persoanele mai in varsta, care ne spun ca ne abatem de la crestinism. Am ajuns sa ne plictisim de moarte. Credeti ca este ceva chiar asa de rau sa ne mai si distram un pic?
Daca niste tineri se plictisesc, inseamna ca nu au destula activitate pentru a-si cheltui energia. Tu esti un adolescent tipic si, asemenea tuturor celor de varsta ta, doresti sa te cheltuiesti facand ceva care sa-ti si placa. Multe persoane mai in varsta uita ca si ele au fost odata tinere si de aceea nu inteleg nevoia voastra de activitate.
Dupa cate stiu eu, numai cel care "stie totul" se plictiseste. Sper ca nu este cazul vostru.
Eu va sfatuiesc sa va organizati in grupuri si sa va gasiti activitati care sa stimuleze si pe ceilalti. Va stau la dispozitie o multime de jocuri sanatoase, relaxante si curate.
In nici un caz, distractia nu este un lucru rau in sine. Rau este sa abuzezi de ea si sa-ti risipesti astfel tot ceea ce Dumnezeu a pus in fiinta ta. Biblia ne spune ca: "Dumnezeu ne da toate lucrurile din belsug, ca sa ne bucuram de ele" (1 Tim. 6:17). Darurile lui Dumnezeu sunt la dispozitia noastra. Pentru a le cunoaste mai bine si pentru a le deosebi de ofertele mincinoase ale Diavolului trebuie sa tineti seama ca: "tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de primit, tot ce este de vrednic de iubit" este daruit de Dumnezeu pentru bucuria copiilor Lui.
Parintii mei sunt oameni foarte ambitiosi si doresc ca eu sa fac o facultate. Mie mi-ar place mult mai mult sa imbratisez o meserie. Am ceva unelte si mi-ar place sa lucrez in padure. De fapt imi doresc tare mult sa ajung dulgher. Ce sa fac?
Dupa intrebarea care mi-ai pus-o inteleg ca te aflii inca in liceu si trebuie sa te hotaresti asupra viitorului tau. Daca nu esti inca in ultimul an, va trebui sa mai astepti cu luarea unei decizii definitive si sa-i asculti pana atunci pe parintii tai.
Eu cred ca directorul liceului ar putea sa-ti recomande cateva probe de aptitudini personale. Fara a fi intotdeauna fara gres, rezultatele lor iti vor putea fi de un real folos pentru orientarea ta.
Daca esti mai mult inclinat inspre o munca fizica, decat pentru studiul in biblioteca, ai face bine daca te-ai face dulgher. S-ar putea ca nici o alta munca sa nu-ti ofere mai multe satisfactii si, daca as fi in locul tau, eu m-as ambitiona sa ajung cel mai bun dulgher din lume.
Daca esti crestin, roaga-te lui Dumnezeu si El te va calauzi. Daca inca nu esti crestin, eu te sfatuiesc sa te predai in intregime Domnului. Nimic nu este sigur in viata, inainte de a rezolva aceasta mare problema.
Sunt un student crestin. Toti stiu ca la unul din cursurile pe care le frecventez, pentru a obtine un rezultat bun trebuie neaparat sa fii necinstit la examen. Toti copiaza si ma intreb daca am sa fac rau daca voi copia si eu? Mi-am dat seama chiar ca profesorul respectiv cunoaste situatia, dar inchide si el ochii.
Un crestin adevarat este intotdeauna in astfel de dileme de ordin moral si asta datorita proastelor obiceiuri ale celor care-l inconjoara. Adesea s-ar parea ca este normal "sa te dai pe brazda" si sa mergi si tu "odata cu lumea". Totusi, aceste situatii de criza sunt cele mai bune prilejuri a ne cunoaste calitatile. Niciodata nu este pusa credinta noastra mai mult la incercare ca in astfel de situatii. Adevarata credinta se dovedeste atunci cand trebuie sa ne confruntam cu raul in general. Daca vei copia si tu, nu vei mai putea sa ai pace in sufletul tau. Biblia spune: "ceea ce nu vine din incredintare este pacat", si odata infaptuit, pacatul acesta te va roade ca si cangrena.
Tu spui ca "toti fura". Eu nu cred ca tine. I-ai uitat pe crestinii adevarati care-L slujesc cu credinciosie pe Domnul Isus in scoli, in magazine si peste tot in lumea asta.
Poate ca te gasesti astazi in aceasta dilema tocmai pentru ca in ultimul timp ai neglijat partasia cu ei si ai pierdut pilda lor de traire. Nu te lasa biruit de rau, ci fa totul "ca pentru Domnul". Mai presus de orice rezultate trebuie sa urmaresti ca El sa fie multumit de ceea ce faci. Celelalte iti vor fi date "pe deasupra" (Matei 6:33).
De cand sunt la facultate mi-am dat seama ca daca nu intru in "viata de organizatie", sunt lasat in afara tuturor activitatilor sociale de aici. In acelasi timp, ceea ce cred si ceea ce sunt , fac sa-mi displaca majoritatea programelor propuse de organizatori. Ce sa fac? Sa raman "izolat" de ceilalti sau sa caut sa gasesc un compromis?
De cele mai multe ori, crestinul nu se poate incadra in randul celor care vad ceea ce se organizeaza "in lume". Odata, Domnul Isus a spus: "Iata ca va trimet ca pe niste oi in mijlocul lupilor" (Matei 10:16) si, cu toate ca nu intotdeauna cei din lume corespund acestei metafore, fraza ne arata clar ca intre crestini si necrestini nu poate fi vorba de o reala partasie, cu exceptia reimpa-carii prin Christos.
Imi dau seama ca ti-ar placea sa existe un compromis, dar eu iti spun ca nu exista. Daca vei face unul, cel pagubit vei fi numai tu insuti. Chiar si aceia care astazi fac totul ca sa te atraga de partea lor, maine te vor dispretui.
Daca nu faci compromisul insa, vor ajunge toti sa-ti respecte convingerile si fii sigur ca multi te vor invidia pentru taria ta morala. Fie ca Domnul sa-ti dea curajul si taria pentru a putea fi un martor al Lui, chiar si in aceste imprejurari potrivnice.
Nu fi nici "mironosita". Cauta sa faci in asa fel ca viata ta sa raspandeasca prezenta lui Christos. Noi suntem "lumina lumii". Fii agreabil si prietenos, dar nu-ti vinde credinta ca sa dobandesti popularitatea.
"Un om lipsit de personalitate este lipsit de sens in orice fel de anturaj, caci nu anturajul te face "om".
Cum as putea sa fiu crestin si totusi sa nu par "bizar" colegilor mei?
Daca vei reusi sa faci distinctia intre cele doua planuri ale problemei tale rezolvarea se va simplifica foarte mult.
Important este ca tu sa reusesti sa devii un bun crestin, iar aceasta implica o totala predare a vietii in mainile Domnului Isus. Ceea ce ar putea rezulta din aceasta situatie reprezinta doar consecinte secundare, caci parerea oamenilor nu va mai avea atata importanta, atunci cand vei simti ca Domnul este multumit de tine.
A fi un crestin adevarat este sinonim cu a trai dupa principiile pe care le-a propus Domnul Isus si implinit, a dobandi un "modus vivendi" complet diferit de cel obisnuit in lumea de pacat. Este de la sine inteles ca el va parea "bizar" celor care sunt straini de existenta lui Christos. Unii te vor considera ciudat, dar nu te lasa descumpanit de asta, caci multi altii te vor admira in secret pentru taria ta de caracter.
Fii foarte atent sa nu capeti un aer de superioritate fata de ceilalti, sa nu crezi cumva ca esti mai bun decat ei. Aminteste-ti mereu ca un crestin nu este decat un pacatos mantuit prin har si nu are nici un motiv sa se laude sau sa se umple de orgoliu.
Este foarte probabil ca vei ramane neinteles si ca se vor face multe glume pe seama ta, dar daca vei suporta toate acestea cu rabdare si intr-un duh de dragoste, Dumnezeu se va putea folosi de tine pentru a intoarce pe unii din colegii tai la Christos.
Cauta se le arati mereu bucuria si fericirea pe care le traiesti. De fapt, noi suntem chemati sa fim numai martori si suntem singurii oameni din lume care avem de ce sa fim fericiti, caci noi stim cine sunem, cine este Domnul nostru, unde mergem si ce ne asteapta acolo.
Roaga-te mult pentru colegii tai si fii plin de dragoste. Dumnezeu te va binecuvanta si te va folosi pentru convertirea lor.
Am 18 ani si sunt indragostita foarte tare. Parintii mei nu vor sa ma marit acum, caci ei cred ca sunt prea tanara ca sa-mi pot da seama de ceea ce vreau sa fac. Ei vor sa-mi termin intai studiile, dar eu cred ca implinirea prin dragoste este mult mai importanta decat orice instruire. Ce ma sfatuiti sa fac?
Nu am nici un motiv sa ma indoiesc de dragostea ta. Iubirea nu-si alege victimele dupa criteriul varstei! Totusi eu sunt de acord si cu ceea ce spun pa-rintii tai si te sfatuiesc sa te rogi mai mult pentru o buna rezolvare a acestei probleme, care-ti poate binecuvanta sau ruina intreaga viata.
O tanara care da prea putina importanta instruirii este pe cale de a-si mi-nimaliza serios sansele pentru viitor. Trebuie sa-ti spun ca, desi am auzit de multe ori spunandu-se ca se poate trai numai cu dragoste, personal eu nu am cunoscut pe nimeni care sa fi reusit aceasta performanta. Oare nu s-ar putea sa ramai indragostita si sa-ti continui si studiile?
O dragoste adevarata poate fi un minunat stimulent pentru studii, prin trezirea sentimentului de responsabilitate. Nu uita ca dragostea este aceea care, mai mult decat orice alt sentiment, a inspirat realizarea celor mai multe din capodoperele literaturii, artei sau muzicii.
Ia bine seama! Exista doua feluri de dragoste: dragostea trupeasca, care este mai mult o atractie trupeasca intre doua persoane de sex opus, si dragostea adevarata, care se bucura de o puternica baza spirituala.
Daca dragostea ta este autentica, ea va sti sa astepte. Biblia spune: "Dragostea este indelung rabdatoare, dragostea este plina de bunatate, dragostea nu cauta folosul ei" (1 Cor. 13:4).
Mai presus de orice, asigura-te de calauzirea lui Dumnezeu si fii hotarata sa faci cu orice pret voia Lui. Numai atunci hotararea ta va fi si cea mai buna.
Imi dau seama ca nu mai sunt ceea ce eram altadata. Sunt in ultimul an de liceu si fac parte dintr-o "gasca" de smecheri. Ne-am facut de cap si cred ca in materie de rau - am facut cam tot ceea ce se poate face. stiu ca daca as muri acum, m-as duce in iad. Mama mea a fost crestina, dar a murit. Tatal meu traieste, dar mai mult este plecat de acasa. Nu mai vreau sa mai continui asa si imi este o teribila teama de moarte. N-ati putea sa-mi dati si mie un sfat? Mai este si pentru mine o sansa?
Ai ajuns sa-ti dai seama ca esti un pacatos. Regreti asta si cauti o iesire din impas. Oricat ti s-ar parea de ciudat eu trebuie sa-ti spun ca te afli pe calea cea buna si esti in singura stare potrivita pentru dobandirea mantuirii. Domnul Isus nu poate face nimic pentru cei orgoliosi si multumiti de ei insisi.
ti se pare ca Satana te-a inlantuit, dar eu pot sa-ti spun ca "Christos este mai tare decat Satana" si deja l-a si invins. Iata de ce El este singurul care te poate scapa din robia stricaciunii.
Te sfatuiesc sa faci urmatorul lucru: cauta-ti un loc linistit si retras, ingenuncheaza si spune-i Domnului tot ceea ce te nelinisteste. Povesteste-I tot ce ai facut impreuna cu prietenii tai, spune-I totul. Spune-I ca, desi regreti ceea ce ai facut, continui sa traiesti in pacat. Roaga-L sa te ierte, invita-L in inima ta sa lociuasca inlauntrul tau si sa-ti dea taria necesara pentru a rezista ispitelor pe care le intalnesti in fiecare zi. Multumeste-I apoi ca te-a ascultat si ca a acceptat sa fie si Salvatorul tau.
Obisnuieste-te sa te rogi in orice moment al zilei. Vorbeste cu Domnul Isus despre toate situatiile intalnite in cale si cauta-I prezenta de indata ce simti ca ai inceput sa te clatini. In curand, te vei gasi in fata unei hotarari decisive. Opreste-te si cere-I calauzirea necesara. Intreaba-L daca drumul pe care vrei sa-l apuci este drumul pe care l-a pregatit El pentru tine.
Cat mai curand posibil, fa--ti rost de o Biblie si incepe sa o citesti siste-matic. Eu te sfatuiesc sa incepi sa citesti Evanghelia lui Ioan, apoi epistola lui Pavel catre Romani, apoi tot Noul Testament si in urma restul, de la un cap la altul.
Cere-I lui Dumnezeu sa-ti vorbeasca prin Biblie si sa-ti dea si putere sa implinesti ceea ce El iti va spune.
Citeste din Vechiul Testament cartea Proverbelor, cate un capitol in fiecare zi. Fa asa in fiecare luna si asta te va umple de bucurie.
Sunt intr-o mare confuzie. Nu mai stiu daca sunt sau nu crestina. Mama mea are o pozitie foarte buna in biserica iar tatal meu face parte din comitet. Acasa insa, ei se cearta mai tot timpul si uneori nu se potolesc decat cand eu izbucnesc in plans. Sunt oare ei crestini?
Bineinteles ca mi-ar folosi foarte mult sa ascult si versiunea parintilor tai.
In general, toti adolescentii sunt niste idealisti sentimentali care exagereaza facand uneori din discutii de familie, adevarate certuri.
Dar sa admitem, asa cum spui tu, ca parintii tai se cearta. Imi dau seama ca acesta este un lucru foarte neplacut pentru tine si te poate aduce in situatia de a te indoi de propria-ti credinta.
Cand vei creste putin mai mare, vei descoperi ca si cei mai buni oameni ai lui Dumnezeu si-au avut si isi au momentele lor de slabiciune. Crizele de personalitate fac parte din viata fiecaruia dintre noi.
Daca esti crestina, ai acum posibilitatea sa-ti ajuti parintii. Biblia spune: "si le va mana un copilas" (Isaia 11:6). Faptul ca parintii tai inceteaza cearta atunci cand tu incepi sa plangi ma face sa cred ca ei te respecta si nu le este indiferenta parerea ta. Te sfatuiesc sa stai intr-o zi "calma" de vorba cu ei si sa le spui deschis ceea ce mi-ai scris si mie. Sunt sigur ca atmosfera din caminul vostru se va schimba.
Adesea copiii sunt pricina neintelegerilor familiale. Ia seama sa nu intretii focul printr-o atitudine egoista. Biblia declara: "nu faceti nimic din duh de cearta sau din slava desarta, ci in smerenie fiecare sa priveasca pe altul mai presus de el insusi" (Filip. 2:3).
In ultimul timp, am iesit de cateva ori cu un baiat, dar in prezenta lui simt un sentiment straniu de teama. Am refuzat o intalnire pentru sambata urmatoare, pentru ca mi-e frica de tipul de oameni cu care se intalneste. Am procedat bine?
Sunt foarte bucuros sa citesc ceea ce mi-ai scris. Eu cred ca ai ascultat de vocea tainica a intuitiei si bine ai facut. Ce bine ar fi daca si alte fete ar face adesea la fel! Este mult mai bine sa renunti la o prietenie, decat sa-ti distrugi viata.
De curand, la Ne[ }or\, cateva tinere isi insoteau prietenii care si-au ucis intr-o incaierare cativa rivali. Imi imaginez ca acum tinerele acelea ar dori sa fi ascultat mai mult de constiinta lor, care le sfatuise sa ramana acasa. Astazi, pentru ca n-au procedat asa, sunt in mare incurcatura.
Exista atatia tineri potriviti si placuti pentru o plimbare prieteneasca! Eu cred ca nici o fata n-ar trebui sa iasa cu un baiat de care ii este teama. Un tanar care manifesta apucaturi violente, care este plin de duritate ar trebui sa fie ocolit ca si o ciuma. Este foarte trist sa vezi cum tineri stapaniti de un puternic complex de inferioritate cred ca impresioneaza sexul opus purtand la ei cutite sau tot felul de alte arme periculoase.
Dintotdeauna a fost nevoie de mai mult curaj pentru a fi bun, decat pentru a deveni o "lichea".
Iata de ce, eu iti admir rationamentul care te-a facut sa renunti la intalnirea de sambata. Daca toate fetele ar proceda la fel, poate ca baietii ar intelege ca este preferabil sa caute sa-si dovedeasca calitatile personale in singuratate, nu dandu-se "mari", atunci cand au in spate protectia "bandei".
In scoala mea este o fata care imi da mereu tarcoale, soptindu-mi tot felul de cuvinte dragastoase. Parintii mei m-au sfatuit sa fiu amabil si politicos cu ea, tocmai pentru ca sunt crestin. De cate ori fac insa asa, ea devine din ce in ce mai indrazneata si mai ademenitoare. Va rog sa-mi spuneti ce trebuie sa fac?
Se pare ca prietena ta prezinta simptomele unei anomalii sexuale. Ar putea chiar deveni un real pericol, daca ar fi incurajata.
Trebuie sa recunosc ca problema pe care mi-ai pus-o nu este de loc usoara, si nici pozitia ta nu este prea comoda. Parerea mea este ca tu, cu-noscandu-i defectul, trebuie totusi sa incerci sa o ajuti.
Adesea crestinii fac marea greseala de a crede ca nu pot ajuta pe altcineva decat daca devin foarte intimi si fac confidente. Calitatea noastra de martori nu ne cere asa ceva.
Cauta sa fii foarte cinstit si categoric in relatiile tale cu fata aceea. Fii amabil si deschis in marturia ta crestina, dar nu aluneca inspre intimitati, si, mai ales, nu-i face complimente. Fii foarte atent sa nu incerci cumva sa te admire mai mult pe tine decat pe Domnul Isus. Numai El o poate ajuta; tu nu poti decat sa complici situatia.
Biblia spune: "cel intelept castiga suflete" (Prov. 11:30). Inteleptul nu este intelept pentru ca el castiga suflete, ci castiga suflete tocmai pentru ca este intelept.
Vezi sa nu te prosteasca!
Am fost crescuta intr-o familie in care consumul de alcool era un lucru obisnuit. Astazi, fata mea manifesta aceleasi inclinatii spre bautura. Care este solutia pentru aceasta situatie?
Sunt foarte necajit pentru tine si totusi ma si bucur pentru ca, macar astazi, regreti sincer starea in care ai ajuns. Problema care te framanta pe tine este problema a mii de familii din timpul nostru. Alcoolismul inainteaza cu pasi uriasi. Astazi, el este considerat o "maladie" si se fac incercari de a-i convinge pe oameni sa bea cu masura. Intr-un asemenea context, eu nu vad decat o singura solutie: abstinenta totala! Lichiorurile nu sunt necesare nici pentru sanatate si nici pentru a da un tonus placut vietii.
Alcoolismul este cauza unor necazuri de nedescris. In cartea Proverbe este scris: "Vinul este batjocoritor, bauturile tari sunt galagioase; oricine se imbata cu ele nu este intelept" (22:1).
Aceste cuvinte au fost scrise acum aproape trei mii de ani, dar ele sunt la fel de adevarate si astazi. Bauturile dezleaga limba, micsoreaza toate oprelistile si pot fi izvorul multor rele.
Te sfatuiesc sa-I ceri lui Dumnezeu sa-ti ajute fiica, iar tu cauta imediat mijlocul de a indrepta raul deja facut. Condu-ti copilul la Christos si El ii va da biruinta asupra acestei patimi, iar, pe deasupra, ii va face parte si de o viata asa de imbelsugata in realizari, incat ofertele inselatoare ale alcoolului vor ramane palide si saracacioase.
Sunt in prima faza a adolescentei, dar credinta mea in Domnul Isus este deja matura. Nici tatal meu si nici mama mea nu sunt crestini si nu vor sa ma lase sa merg la biserica. Prefera sa ma vada stand pe acasa. M-am dus totusi de cateva ori pe furis, dar nu-mi gasesc linistea pentru ca imi dau seama ca asta a insemnat neascultare de parinti. Va trebui sa merg in continuare fara stirea lor la ascultarea Cuvantului lui Dumnezeu, sau ce sa fac?
Parintii tai nu sunt rezonabili; ei nu-ti permit sa faci singurul lucru care ar face din tine un fiu de care sa fie mandri. Ochii lor sunt intunecati de Diavol si nu-si pot vedea acum enorma greseala. Biblia spune: "Daca Evanghelia noastra este acoperita, este acoperita pentru cei care sunt pe calea pierzarii, a caror minte necredincioasa a orbit-o dumnezeul veacului acestuia"( 2 Cor. 4: 3,4). Nu te descuraja si nu te infuria din pricina asta. Parintii tai au nevoie de rugaciunile tale si de exemplul tau personal. Asa cum parintii isi pot conduce copiii la Christos, tot asa si copiii isi pot intoarce parintii la Domnul.
Ca raspuns la intrebarea ta, eu te sfatuiesc ca sa profiti de orice situatie posibila pentru a asculta Evanghelia, ascult-o la radio, citeste-o in Biblie si in literatura crestina buna. Acasa, fii un exemplu crestin, ascultandu-ti parintii chiar si atunci cand ei nu au dreptate.
Curge multa apa pe raul nelegiuirii astazi, dar constiinta ta a avut dreptate; nu poti incerca sa aduci pe altii la adevar traind in minciuna.
Am fost ales de curand in functia de sef al clasei. Ca si crestin, nu pot participa la multe din activitatile pe care le implica o astfel de functie. Ma sfatuiti sa demisionez sau exista o cale pentru a-mi pastra functia?
Toata viata va trebui sa iei decizii in astfel de situatii.
Prin ea insasi, functia de sef de clasa nu are nimic criticabil. Dimpotriva, ea te pune intr-o situatie in care poti depune o mult mai eficace marturie pentru Christos. Nu uita ca tu nu esti responsabil de faptele celorlalti. Alegerea ta a avut drept scop numai o munca de indrumare si de coordonare a celorlalti. Atata timp cat poti sa-ti asiguri o pozitie clara si fara compromisuri, fa din situatia ta privilegiata un mijloc pentru vestirea Evangheliei. Domnul Isus le-a recomandat ucenicilor Sai sa fie: "Prudenti ca serpii si fara rautate ca porumbeii" (Matei 10:16).
Fa-ti bine datoria si castiga admiratia si respectul tuturor. Numai atunci, cei din jurul tau vor accepta si marturia ta si influenta ta crestina. Noi suntem "sarea pamantului" si, de aceea, trebuie sa patrundem peste tot cu mesajul Domnului Isus.
Am comis un pacat groaznic si vreau sa stiu daca am sa merg pentru asta in iad. Am numai cincisprezece ani si m-am culcat cu un barbat insurat. Este posibil ca s a fiu iertata de Dumnezeu, daca ma caiesc cu adevarat de pacatul meu?
Biblia ne invata ca, inainte de a dobandi iertarea pentru pacatele noastre, trebuie sa ne pocaim de ele. Pacatul pe care l-ai savarsit este foarte grav; te-ai profanat si pe tine si ai profanat si una din cele mai sacre institutii care exista: casatoria.
Desfraul este condamnat peste tot in paginile Sfintelor Scripturi. Sub legea lui Moise, el era pedepsit cu moartea (Levetic 20:10 ; Deut. 22:22-24).
Totusi, oricat de murdar ar fi pacatul acesta, Dumnezeu poate sa-l ierte. Citeste Ioan 8 : 3-11, dar nu uita ca, fara pocainta, nu exista nici o speranta de iertare; iar pocainta inseamna mult mai mult decat o simpla parere de rau. Ea inseamna ca, prin ajutorul lui Dumnezeu, tu renunti, odata pentru totdeauna, la pacatul tau si esti hotarata sa nu-l mai repeti.