Capitolul 5

Ce trebuie sa stie parintii ...

Fiica mea, in varsta de 13 ani, a inceput sa minta in asa hal ca nu mai pot crede aproape nimic din ceea ce-mi spune. S-a apucat si de fumat si este pe cale de a-si pierde toate prieteniile bune pe care le are. Totusi, rezultatele ei scolare sunt in continuare bune; merge la scoala duminecala si la biserica. Puteti sa ma ajutati?

Nu mi-este greu sa te inteleg, atunci cand spui ca purtarea fiicei tale iti produce necazuri. Eu cred ca ea strabate acum "anii dificili" ai adolescentei. Nu mai este un copil si, ca sa para mai matura, a inceput sa imite cateva obiceiuri pe care le-a vazut la oamenii mari. Din pacate, se pare ca le-a ales chiar pe acelea care si la oamenii mari sunt regretabile.

Totul izvoreste dintr-o lipsa de siguranta si de stabilitate. Iata de ce, mai mult ca oricand, ea are nevoie de intelegere si de dragoste. Ii lipseste un sfatuitor si un model, pe care sa se simta inclinata sa-l imite. Cauta ca sa fii tu insati aceasta persoana, dandu-i un model de siguranta si de armonie. Cred ca ar fi foarte bine daca ai avea o discutie sincera si deschisa cu ea. Daca ai comis greseli, fii sincera si recunoaste totul.

Nu-mi spui daca fata ta si-a predat viata in mainile Mantuitorului. Dupa parerea mea, ea se afla tocmai la varsta la care copiii dobandesc capacitatea unei credinte vii si personale. Incurajeaza-ti fata sa porneasca pe drumul cel bun, primindu-L pe Domnul Isus. Daca pana acum tu ti-ai cam neglijat propria ta viata crestina si nu ai ajutat-o printr-un exemplu bun, acum este momentul sa incepi o noua experienta spirituala, mana in mana cu fiica ta.

 

Fata mea este pe punctul de a se marita cu un tanar care nu este crestin. Cred ca trebuie sa fac totul ca sa impiedic aceasta casatorie, dar nu stiu ce sa fac pentru a ajunge la acest rezultat. Trebuie sa--i arat ca Biblia INTERZICE o astfel de unire?

Nu gasesti oare ca este cam tarziu sa-i atragi acum atentia fetei tale? Eu ma tem ca nu vei mai reusi sa faci mare lucru. Orice ai intreprinde va fi socotit ca un amestec nedorit si neindreptatit in problemele altcuiva.

Ar fi trebuit sa o inveti optica crestina asupra casatoriei, mult timp inainte ca ea sa inceapa sa-si materializeze proiectele. Trebuia sa o inveti sa iubeasca valorile crestine. Astazi nu s-ar mai fi indragostit de un necrestin si ar fi fost in stare sa ia o hotarare inteleapta. Nu de casatoria ei necrestina ma tem eu cel mai mult, ci de calitatea crestinismului pe care si l-a insusit.

Biblia spune ca : "Femeile in varsta trebuie sa aiba o purtare cuviincioasa, sa nu fie clevetitoare, nici dedate la vin; sa invete pe altii ce este bine, ca sa invete pe femeile mai tinere sa-si iubeasca barbatii si copiii; sa fie cumpatate, cu viata curata, sa-si vada de treburile casei, sa fie bune, supuse barbatilor lor, pentru ca sa nu se vorbeasca de rau Cuvantul lui Dumnezeu" (Tit 2:3-5).

Daca ti-ai fi facut datoria pe cand fiica ta era inca micuta, astazi nu te-ai fi gasit in fata unei astfel de probleme. Exista cateva lucruri in viata pe care nu le mai putem repara si, cu toate ca Domnul ne iarta greselile, trebuie sa suportam adesea necazurile pe care noi singuri ni le-am provocat inainte de a veni la Domnul.

Cu toate acestea, eu te sfatuiesc sa cauti sa ai o discutie sincera cu fata ta, iar apoi sa va rugati impreuna. Incredinteaza-i problema aceasta lui Dumnezeu spre rezolvare. El poate schimba situatia, chiar si in ultimul moment.

Fiul nostru de 16 ani nu ne mai asculta si ne temem ca nu cumva sa devina un copil-problema. Amandoi muncim in productie. Puteti sa ne recomandati un loc unde am putea sa-l trimitem si sa-l stim ocupat cu treburi serioase?

Nimic nu poate inlocui casa parinteasca, mai ales pentru un copil de 16 ani. Cei mai multi baieti ai zilelor noastre devin "copii-problema" tocmai din cauza indepartarii de caldura caminului parintesc.

Pentru viata de mai tarziu, orice copil are nevoie de caldura familiei si de disciplinarea parinteasca.

Cel mai bine ar fi, daca v-ati putea multumi cu un castig mai mic si daca v-ati putea face astfel rost de timpul liber necesar educarii fiului vostru. Daca va preocupa intr-adevar soarta copilului vostru, faceti-va acum timpul liber necesar educarii lui. Cautati sa-l invatati principiile fundamentale ale unui caracter sanatos. Deprindeti-l cu valorile spirituale. Ajutati-l sa-si inteleaga pozitia fata de Dumnezeu.

Solutionarea problemei voastre depinde numai si numai de voi. Nu o amanati, caci uneori timpul aduce schimbari imprevizibile si insurmontabile. Aduceti-va aminte ca dragostea nu poate fi inlocuita cu nimic, iar disciplina ei este cea mai durabila.

 

Sunt mama a doi baietasi carora le place foarte mult sa se uite la televizor. Din nefericire, ei privesc astfel prea multe scene de violenta. Ce sa fac pentru a stavili acest val de brutalitate care ii ameninta?

Nu incape nici o indoiala ca producatorii de emisiuni de televiziune abuzeaza de un anumit gen de emisiuni. Ei doresc sa atraga cel mai mare numar de spectatori, facand astfel ca reclamele lor sa fie cat mai eficace. Cu alte cuvinte, ei livreaza ceea ce se vinde mai bine pe piata.

Atata timp cat majoritatea telespectatorilor vor accepta programele imbibate cu scene de violenta, acestea vor continua sa existe. De altfel sunt si cele mai usor de realizat, nesolicitand decat un minimum de cheltuieli si de ...talent.

Tu ai putea trimite o scrisoare de nemultumire la statia de televiziune si-i poti sfatui si pe altii, cat mai multi, sa se alature gestului tau. A sosit timpul ca o voce crestina sa--si spuna cuvantul si in aceasta problema. Domnul Isus ne-a spus: "voi sunteti sarea pamantului" (Matei 5:13), intelegand prin aceasta ca El vrea ca influenta noastra sa se raspandeasca peste tot.

In acelasi timp, invata-ti baietasii sa faca ei insisi o triere a emisiunilor de televiziune; "Nu tot ce zboara se mananca". Sunt foarte multe emisiuni pe care trebuie sa le interzicem copiilor nostri sa le vada. De fapt, ei nu ar trebui sa fie lasati sa vizioneze decat una sau doua pe zi.

Daca ti-ai trimite copiii in padure sa culeaga ciuperci, sunt mai mult ca sigur ca nu le-ai da voie sa manance din ele, inainte ca tu sa le separi pe cele bune de cele otravitoare!

 

Sunt vaduva si am doua fete adolescente. Nu sunt fete rele. Eu sunt un madular activ in biserica si gandesc ca toti copiii lui Dumnezeu trebuie sa fie complet separati de lume. Tocmai in aceasta priviinta, fetele mele sunt putin cam neascultatoare. Ce trebuie sa fac?

Oare tu esti "separata de lume" sau esti una din adeptele unui sistem de piozitate religioasa care nu sta in picioare la un examen serios din partea Domnului Isus?

Nu vreau sa te ranesc cu cuvintele mele. Recunosc ca problema ta este dificila si delicata. Dar vreau sa fii foarte sigura ca "separarea de lume" de care pomeneai este cu adevarat o "separare" crestina, care patrunde realitatile vietii, "cercetand toate lucrurile si oprind ceea ce este bun".

Cei mai falsi crestini sunt aceia care se inconjoara jur-imprejur cu un zid de "tabu"-uri si care-i lasa pe toti ceilalti oameni in afara acestor ziduri.

Adu-ti aminte ca adolescentii sunt plini de viata si ca au nevoie de fericire. Vegheaza ca nu cumva crestinismul pe care-l profesezi sa le displaca tocmai pentru ca este monoton si plin de interdictii.

Adevaratul crestinism nu este acela al expresiilor: "nu lua, nu gusta", ci al optimistelor indemnuri: "indeamna-i sa faca..." si "sa fie cei dintai in facerea ...". El nu inchirceste existenta rapindu-i bucuriile, ci o propulseaza spre impliniri calauzind-o pe drumul cel bun.

Nu vreau sa spun prin aceasta ca nu exista lucruri pe care un crestin nu trebuie sa le faca (cea mai mare parte a celor 10 porunci osandesc pacate bine precizate), dar este tentant pentru oamenii care trec de o anumita varsta, sa extinda aceste interdictii si asupra unor lucruri care sunt in ele insele bune si nevinovate.

Am auzit de curand o gluma pe care vreau sa ti-o spun: doi batrani stau de vorba si unul intreaba: "Stii ce e rau la tineretul de astazi?" "Nu", raspunde celalalt. Sa-ti spun eu atunci: "Cel mai rau lucru pe care il au ei, este faptul ca noi nu ne mai putem numara in randul lor"!

Am pe masa mea de lucru scrisoarea unui baiat caruia ii plac "luptele" pe care le practica intr-o asociatie sportiva crestina. Mama lui gaseste insa ca lucrul acesta este periculos si foarte putin potrivit pentru un tanar crestin. Vezi tu, ea face greseala de a confunda un sport de competitie cu distractiile nesanatoase. Fereste-te sa faci si tu asa ceva. Dimpotriva, obisnuieste-te sa participi la toate bucuriile fetelor tale. Fa din crestinism ceea ce este de fapt el prin excelenta: o traire plina de bucurie si de voiosie.

Peste toate acestea, cere-I zilnic lui Dumnezeu intelepciunea care sa te invredniceasca sa-ti indeplinesti cu destoinicie misiunea de parinte.