Capitolul 6

Cand copiii au crescut ....

De catva timp, ma ingrijoreaza starea fiicei mele.  A inceput sa nu-mi mai spuna toate problemele ei. Banuiesc ca isi face proiecte de casatorie, dar mie nu mi-a spus inca nimic. Trebuie sa insist ca ea sa mi se destainueasca sau este mai bine sa astept?

Daca, asa cum se pare, ai pierdut increderea fiicei tale, este prea tarziu acum sa incerci sa o mai recastigi. Probabil ca ai uitat ca ea a crescut si ca a ajuns o persoana in toata firea. Probabil ca ai deziluzionat-o, considerand problemele cu care venea la tine lipsite de importanta si tratand-o mereu ca pe un copil. Mai mult decat orice altceva, aceasta lipsa de simpatie si de respect este adevaratul motiv pentru care copiii isi pierd increderea in parinti si se instraineaza de ei.

Cu siguranta ca ai neglijat sa observi sentimentul de dragoste pe care ea incepuse sa-l nutreasca fata de tanarul pe care si-l doreste acum de sot.

Exista o singura posibilitate de redresare. Aceea de a reusi sa-ti convingi fiica ca te intereseaza ceea ce se petrece cu ea, nu pentru a o cicali, ci pentru a participa la bucuria ei.

Atunci cand o tanara este indragostita, nimeni nu o mai poate invata cum sa-si aleaga sotul, este prea tarziu. Lectia aceasta trebuia sa-i fi fost predata mult mai devreme.

Nu uita ca, in multele noastre esecuri, putem sa mai speram totusi in ajutorul lui Dumnezeu. Cere-I o intelepciune si o putere de intelegere speciala. El este preocupat de tot ceea ce ni se intampla si, daca doresti sa se rezolve totul dupa voia Lui, lasa-L pe El sa indrepte greselile comise de tine.

 

Fata noastra de 18 ani s-a indragostit de un tanar cu care vrea neaparat sa se casatoreasca. Ne plange inima in noi vazand-o ca vrea sa faca o mezalianta. Puteti sa ne ajutati cu un sfat?

Dati-mi voie sa va reamintesc faptul ca exista doua lucruri pe care nu le pot hotari niciodata parintii, oricat de mult ar insista ei. Primul este data la care sa se indragosteasca copiii, iar al doilea este persoana de care se indragostesc ei.

Va inteleg zbuciumul neputincios, dar haide sa analizam putin situatia voastra si sa vedem daca nu cumva va grabiti, tragand niste concluzii gresite.

Mai intai, ce intelegeti voi prin "mezalianta"? Intelegeti prin ea ca tanarul este dintr-o pozitie sociala inferioara fiicei voastre? Va impotriviti unirii lor numai din motivul acesta?

S-a intamplat ca printi si regine sa se casatoreasca cu oameni de rand. Printul mostenitor al Japoniei s-a insurat cu fiica unui negustor si toata lumea a fost multumita.

Mie mi se pare ca va intereseaza situatia sociala a viitorului sot al fiicei voastre mai mult decat caracterul lui si asta nu este bine. Trebuie sa cautati sa aflati daca el este crestin, daca este cinstit si intelept si daca, prin ceea ce este el in el insusi, o poate face fericita pe fata voastra. Cunosc multi tineri din societatea "buna" care au facut casatorii lamentabile.

Pe de alta parte, mie mi se pare ca fiica voastra este un pic prea tanara ca sa se gandeasca la maritis. O sfatuiesc sa se asigure ca tanarul de care este acum indragostita este acela pe care Dumnezeu l-a ales pentru ea, iar apoi sa ...mai astepte cel putin doi ani. Acest ragaz va va ajuta mult si pe unii si pe ceilalti.

 

Si eu si sotul meu suntem crestini de foarte multa vreme. Avem o fiica de peste 30 de ani care sta impreuna cu noi. Ne ajuta pe acasa, dar nu are nici un proiect pentru propriul ei viitor. Ce responsabilitati avem noi fata de ea?

Este evident ca fata voastra inca nu a inteles ca vine o vreme cand fiecare dintre noi trebuie sa ne luam viata in serios si sa ne straduim sa facem fata responsabilitatilor care ne revin.

Eu cred ca ati fost niste parinti prea buni si ca, cel putin in aceasta situatie nu ati stiut sa manifestati fermitatea necesara trezirii fetei voastre la realitate. Va sfatuiesc sa stati de vorba cu ea in prezenta pastorului vostru sau a altei persoane pe care stiti ca ea o respecta. Faceti-o sa inteleaga ca v-ati asumat partea voastra de responsabilitati pregatind-o pentru viata, dar ca, de acum, trebuie ca ea sa devina independenta.

Ar fi foarte bine pentru ea sa-si gaseasca o slujba undeva departe de voi si sa poata sa-si faca acolo un rost al ei. Cu cat va intarzia mai mult sa ia aceasta decizie, cu atat ii va fi mai greu.

Poate ca fata voastra se ingrijoreaza prea mult de ceea ce se va putea intampla cu voi dupa plecarea ei. Asigurati-o ca puteti foarte bine sa va purtati singuri de grija.

 

Nu mi-a placut niciodata sotul fiicei mele. Nu ma pot intelege cu el si simt ca ma detesta. Ce trebuie sa fac intr-o astfel de situatie?

Tanarul este acum ginerele tau si trebuie sa-l accepti ca pe sotul fetei tale. Este alesul inimii ei si daca o iubesti, trebuie sa accepti alegerea ei. Altfel, intre tine si ei se va casca in curand o prapastie fara fund si fara....remediu. Daca nu vrei sa pierzi si afectiunea fiicei tale, trebuie sa-ti privesti ginerele cu dragoste si cu intelegere. Nu ai alta alternativa.

Cere-I lui Dumnezeu sa-i faca fericiti si pastreaza-ti prejudecatile pentru tine. Fa-le mici servicii si poarta-te cu amabilitate cu ei. Daca va incredintati cu totii in mana Domnului, vei vedea in curand ca situatia se va schimba si ginerele tau nu ti se va mai parea ... chiar asa de rau. Ba poate ca il vei gasi chiar un om simpatic. Nu uita ca dragostea adevarata se ofera celui ce are nevoie de ea, nu celui ce o merita; "si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi, si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre" (1 Ioan 4:10).

Exista o tendinta vinovata in inima fiecarui parinte: aceea de a dori sa-si prelungeasca trairea in viata copiilor sai. Asa ceva este nerezonabil si periculos. Fiecare traieste pentru sine si moare pentru sine. De ce crezi ca trebuie neaparat sa te indragostesti si tu de sotul fetei tale, pentru ca ea sa fie fericita?

Nu tie trebuie sa-ti placa baiatul, ci celei care l-a ales de sot. Multe mame iubitoare devin soacre acre, de parca au intrat ele insele intr-o a doua casatorie care nu le este pe plac!

 

Am doi copii, care sunt acum oameni in toata firea. Una din nurorile mele are o fire teribil de geloasa si de posesiva. Nu-i place ca fiul nostru sa ne faca vizite si numai rareori ne permite sa ne vedem nepotii. Aceasta atitudine ne produce multa suferinta. Ce putem face?

Rezolvarea acestei neplacute situatii sta in mainile fiului vostru. Dupa parerea mea, el ar fi trebuit sa ia o pozitie hotarata inca de la inceput si sa nu-i permita sotiei sale sa-l conduca.

Biblia spune ca barbatul este capul femeii si ca aceasta trebuie sa-i fie supusa (Efes. 5:22-23). In situatia lor, se pare ca rolurile s-au inversat. Este regretabil ca fiul vostru s-a casatorit cu o femeie asa de nesociabila, dar pentru ca acum nu mai puteti schimba nimic, va sfatuiesc sa-i aratati fiului vostru cat de mult va face aceasta situatie sa suferiti. Cereti-i sa-si impuna punctul de vedere in treburile familiei. Pe de alta parte, aveti grija sa nu cauzati o tensiune intre el si sotia lui si sa-i faceti sa nu se mai inteleaga.

Probabil ca fiul vostru este fericit cu sotia lui si nadajdiuesc ca si copiii lui au o mama buna. Cand vi se iveste ocazia, dati dovada de cea mai mare atentie si de cel mai mare respect pentru nora voastra. Faceti-o sa-si dea seama ca nu aveti nici o intentie sa-i acaparati sotul sau copiii si vegheati ca nu cumva sentimentul geloziei sa apara chiar in propria voastra inima.

Rugati-L pe Dumnezeu sa indeparteze toate barierele si sa va uneasca prin dragostea fata de El si unii fata de altii.

 

Sunt o vaduva crestina, mama a sapte copii. Una din fetele mele s-a casatorit cu un barbat care mai fusese deja casatorit de trei ori. Mi se pare ca a intrat in pacat cu ochii deschisi si cu buna stiinta. Trebuie sa-i permit sotului ei sa vina la mine si sa-l primesc in casa si-n inima mea? Cum as putea-o face?

Nu mi-ai scris nimic despre primele casnicii ale acestui barbat, dar deduc din indignarea ta ca a divortat. Vreau sa-ti spun trei lucruri privitoare la situatia in care te gasesti.

Mai intai, ceea ce trebuie sa nu se intample s-a intamplat; fiica s-a maritat cu barbatul acesta si nu mai poti face nimic ca sa schimbi situatia. Casatoria aceasta nu este,nici pe departe, ceea ce ti-ai dorit pentru ea. Din nefericire, noi parintii nu putem hotari si ....hotararile copiilor nostri.

Apoi, se poate ca acest om sa nu fi fost inca nici odata in tovarasia unui crestin adevarat. Ofera-i tu acest prilej si poate ca vei reusi sa-l intorci la Domnul.

In sfarsit, nu este crestineste sa fugi de necredinciosi. Domnul Isus a stat la masa cu vamesii si cu pacatosii, iar noi nu suntem nici pe departe tot asa de neprihaniti ca si El. Fa tot ceea ce poti ca tu si fiica ta sa-l ajutati sa-si cladeasca, de data aceasta, un camin crestin.

 

 

Va rog sa ma ajutati in situatia delicata in care am intrat. Sunt o vaduva crestina. Fiul meu, care isi terminase stagiul la medicina, s-a casatorit si vrea sa plece ca medic misionar. Nu trebuie oare sa-l impiedic sa-si distruga astfel viata si talentele?

Ar trebui sa fii recunoscatoare lui Dumnezeu ca ai un fiu caruia El i-a facut cinstea sa-l cheme ca misionar. Departe de a-si distruge viata si calitatile, el va putea astfel sa le foloseasca mult mai bine decat ar fi facut-o in patrie.

Am avut ocazia sa vizitez multe tabere misionare si mi-am putut da seama ca misionarii sunt cei mai buni ambasadori ai tarii lor in strainatate. Dar, ceea ce este mai important este ca ei duc Evanghelia, duc dragostea si harul mantuitor al Domnului Isus oamenilor care au nevoie de ele. Domnul Isus a spus: "Cel ce va voi sa-si scape viata, o va pierde, dar oricine isi va pierde viata pentru Mine o va castiga" (Matei 16:15).

Prin aceste cuvinte, El vroia sa spuna ca o viata traita in mod egoist este o viata irosita, in timp ce o viata traita in slujirea altora implineste vointa Lui.

Imi dau seama ca iti este greu sa te desparti de baiatul tau. Totusi, eu te sfatuiesc sa privesti ca pe o onoare chemarea pe care Dumnezeu i-a facut-o. Cu siguranta ca fiul tau nu va face avere, dar el va ajuta oamenii si va strange comori pentru vesnicie.

Am intalnit odata un misionar care, traind in conditii foarte primitive si lucrand in situatii foarte potrivnice, a fost totusi unul dintre cei mai fericiti oameni pe care i-am intalnit vreodata. El implinise voia lui Dumnezeu pentru viata lui si Dumnezeu se folosea acum de el pentru a intoarce sufletele la Christos. Crede-ma ca nu exista alta fericire mai mare ca aceasta.