Capitolul 8

In cautarea fericirii

Nu pot sa scap de obsesia avortului pe care l-am savarsit de curand. Puteti face ceva ca sa-mi redobandesc pacea si linistea sufleteasca?

Nu-mi dai destule detalii pentru a te putea ajuta asa cum as dori. Trebuie sa stii ca in fiecare zi, medicii produc avorturi legale si justificate in situatii in care aceasta decizie trebuie luata pentru salvarea mamei si a caminului.

Nilinistea ta ma face sa cred ca ceea ce te-a impins sa ajungi la o intrerupere de sarcina a fost egoismul. In cazul acesta, este foarte clar ca ai comis un pacat, atat tu, cat si cei care ti-au fost partasi. Dumnezeu este Acela care daruieste viata, noi nu avem dreptul sa o luam.

Totusi nu este o situatie fara iesire, atata timp cat stim ca nu exista pacat care sa nu poata fi iertat.

Moise a omorat un om, dar el a gasit iertare si a devenit apoi unul dintre marii eliberatori ai istoriei si una dintre cele mai proeminente figuri din istoria biblica. Saul din Tars a participat la uciderea lui stefan, dar si el s-a intalnit pe drumul Damascului cu Domnul Isus, si a devenit apoi primul si poate cel mai mare misionar crestin.

Sa impingi disperarea ta la nesfarsit nu te-ar ajuta la nimic. De aceea eu te sfatuiesc sa te intorci la Acela care a zis: "Veniti la Mine, voi toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna" (Matei 11:28). Toti cei care au raspuns acestei invitatii, oricat de mare le-ar fi fost pacatul, au gasit pacea sufletului. Nu amana pe mai tarziu raspunsul tau. Dumnezeu este gata sa te ierte si isi gaseste bucuria in a-ti umple inima cu pacea Sa.

 

De catva timp, mi-am recunoscut starea de pacat si am inceput sa merg la Biserica. Un anumit timp, m-am simtit mai bine, dar nu am fost in stare sa parasesc obiceiurile care ma tulburau. Trebuie oare sa traiesc mereu ca un infrant, ca un neputincios, sau exista si o alta solutie?

Este foarte posibil ca, prin frecventarea unei Biserici sau printr-o oarecare practica religioasa, sa ajungem la linistea temporara a constiintei. Aceasta ne poate ajuta destul de mult si putem ajunge chiar la un nivel moral destul de ridicat, dar aceasta nu este suficient. Domnul Isus a spus: "Daca un om nu se naste din nou nu poate vedea imparatia cerurilor "( Ioan 3:3).

O regenerare spirituala este o necesitate absoluta in invatatura Domnului Isus. Te sfatuiesc din toata inima sa te hotarasti sa-L primesti in inima ta. Nu lasa religia sa inlocuiasca nasterea din nou. Numai pe aceasta cale vei ajunge sa cunosti gustul dulce al biruintei. Dupa aceea, si Biserica va capata adevarata semnificatie pentru tine.

Te indemn sa te izolezi undeva cu Biblia si sa citesti in epistola catre Romani 10:9 si, in liniste, sa te impaci cu Dumnezeu prin Christos.

Cand vei ajunge la aceasta intalnire cu Christosul cel viu, viata ta va fi totalmente transformata.

 

Timp de mai multi ani, am fost un membru fidel al Bisericii, dar nu am trait niciodata acea stare de pace sufleteasca de care va aud mereu vorbind. Cum as putea-o dobandi? Trebuie sa-mi parasesc biserica si sa ma alipesc de alta, unde se gaseste aceasta pace adevarata sau Dumnzeu imi va arata El insusi ce trebuie sa fac?

Nici o biserica nu poate da pacea. Nu toate persoanele care s-au alipit de Biserici se bucura de pacea sufletului.

Astazi este evident ca o anumita biserica sau o anumita apartenenta religioasa nu poate in nici un caz sa garanteze pacea sufletului. Ele pot, cel mult, sa actioneze ca un sedativ si sa ofere o multumire temporara. Dar asta te va dezamagi foarte curand. Pacea cu Dumnezeu nu se gaseste decat printr-o relatie personala cu El.

Jertfa Domnului Isus a facut posibila aceasta minunata impacare. Biblia spune: "El este pacea noastra, care din doi a facut unul, si a surpat zidul de la mijloc care-i despartea, si, in trupul Lui, a inlaturat dusmania dintre ei, Legea poruncilor si a oranduirilor, ca sa faca pe cei doi sa fie in El insusi un singur om nou, facand astfel pace. El a venit astfel sa aduca vestea buna a pacii voua celor ce erati departe si pace celor ce erau aproape" (Efes. 2:14-18).

Aceasta este pacea de care ai nevoie si nu o poti dobandi decat printr-un act de credinta personala in Domnul Isus.

Semeni cu una din cunostintele mele. Avea o masina veche care-i pricinuia o groaza de neplaceri. O dusese la o multime de mecanici care incercasera sa o puna pe linia de plutire, dar batranul motor continua sa dea mereu rateuri, sa tuseasca si sa trozneasca din toate surubariile. Intr-o buna zi, un mecanic i-a propus prietenului meu sa-i schimbe motorul cu unul nou si .... minune, necazurile au incetat.

Pentru tine o schimbare de confesiune ar echivala cu mutarea vechiului motor intr-un alt garaj, la alt mecanic. Nimic nu este mai neplacut decat sa incerci sa fii religios fara sa posezi " o viata noua", care se dobandeste prin nasterea din nou. La fel de neplacut ca si incercarea de a porni o hodoroaga de masina impingand-o de la spate cu umarul.

Iata ce te sfatuiesc sa faci: lasa-L pe Christos sa-ti schimbe viata, pentru ca apoi religia ta sa devina ceva plin de energie, de spontaneitate. Marturiseste-ti pacatul, greselile si ratacirile si spune sincer: "De azi inainte, Christos va ingriji de viata mea".

Pocaieste-te de pacatele tale si accepta credinta in Christos. Daruieste-te total Domnului Isus. Aceasta inseamna convertire si tu de aceasta ai nevoie.

 

Sunt foarte nelinistit de viata mea spirituala. Uneori cred ca sunt crestin cu adevarat si atunci ma bucur de toate lucrurile de care se bucura crestinii. Apoi, deodata ma simt impins dinauntru spre o viata plina de pacat. stiu foarte bine ca n-as fi fericit daca as da frau liber acestui impuls, si n-o fac. Totusi faptul ca din cand in cand simt aceste porniri pacatoase ma tulbura si ma ingrijoreaza. Cum explicati dumneavoastra aceste lucruri?

Problema ta nu este iesita din comun, cu toate ca cea mai mare parte a oamenilor sunt intr-o stare de negare a ei. Este problema, veche de cand lumea, a conflictului spiritual care se desfasoara in fiecare din noi. Poate ca in cazul tau ea se pune cu mai mare activitate si asta o face atat de importanta si de serioasa.

Apostolul Pavel a scris odata: "Caci firea pamanteasca pofteste impotriva duhului si duhul impotriva firii pamantesti; sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti" (Gal. 5:17).

Vezi dar ca starea ta este cunoscuta si explicata in Biblie. Aceasta nu inseamna ca trebuie sa accepti, considerandu-l ca pe ceva normal. Trebuie sa faci tot ce-ti sta in putinta ca sa nu ramai neutru, ci sa participi cat mai efectiv la aceasta confruntare. De vointa ta va depinde rezultatul ei final. Biblia spune: " Luati seama deci sa umblati cu bagare de seama, nu ca niste neintelepti, ci ca niste intelepti" (Efes. 5:17). In al saselea capitol al epistolei catre Efeseni, Biblia spune cum trebuie sa ne pregatim. Facand aceasta, aduceti-va aminte mereu ca "unde s-a inmultit pacatul, acolo s-a inmultit harul si mai mult" (Rom 5:20).

Poti avea o victorie deplina! Este spus: "Sa ne supunem Domnului si atunci diavolul va fugi de la noi". si inca: "Pacatul nu va mai domni peste voi."

 

Sunt mama unui copil nelegitim si astept un altul. De curand, m-am pocait si nu stiu cum sa incep viata cea noua, uitandu-mi un trecut pacatos, atata timp cat vederea celor doi copii ai mei mi-l vor aduce mereu inainte?

Atunci cand unii din farisei au adus la Domnul Isus o femeie adultera prinsa chiar atunci cand savarsea pacatul, El le-a propus ca cel care nu are nici un pacat sa ridice piatra si sa arunce primul in ea (Ioan 8:1-11).

Cum nu se afla printre ei nici un astfel de om, au plecat cu totii, rusinati. Atunci, Domnul Isus a zis femeii: "Nici eu nu te osandesc. Du-te si sa nu mai pacatuiesti". Pocainta si credinta isi dovedesc autenticitatea numai atunci cand pacatosul incepe o viata noua, de o calitate superioara.

In cazul tau, amintirile trecutului vor persista, dar trebuie sa fii sigura ca nu exista nici un pacat care sa nu-i fie iertat celui ce doreste o viata noua prin credinta in Christos Isus.

Incepe prin a fi o mama adevarata pentru copiii tai, roaga-te pentru ei si adu-i in lumina prezentei lui Christos.

 

Mi s-a spus mereu ca nu poti fi fericit fara sa fii crestin. Eu sunt tanara si sunt fericita cand sunt impreuna cu prietenii mei in distractii si activitati sanatoase. Cateodata imi trece prin cap ca ar fi bine sa ma fac crestina si sa merg la biserica, dar multi tipi care se duc pe acolo nu sunt nici pe departe atat de fericiti ca mine. Religia lor ii face tristi si le rapeste bucuria de a trai. Oare asta sa insemne crestinism?

In parte ai dreptate. Nu uita insa ca toate bucuriile lumii sunt "de o clipa", Adevarul despre bucuria crestina nu se manifesta intotdeauna cu toata puterea, atat in viata personala, cat si in viata de grup. Unele din calitatile lui sunt sufocate de intelegerea lor gresita.

Multi crestini cred ca veselia si exuberanta sunt lucruri lumesti, pe cand altii, dimpotriva, fug de orice le-ar strica buna dispozitie.

Cu toate acestea, viata crestina este singura viata cu adevarat fericita. Veselia unei astfel de existente nu depinde de imprejurari. Tu spui ca gasesti fericirea in prietenie, in amuzament si in placerile curate. Te asigur ca foarte curand lucrurile acestea nu-ti vor mai produce nici o bucurie, caci astfel de lucruri nu sunt durabile, decat atunci cand este vorba de persoane care nu sunt pline de toane si a caror dragoste ramane mereu constanta si dezinteresata. Daca privesti cu atentie in jur, iti vei da seama ca nu esti inconjurata de astfel de oameni si o buna oglinda te-ar convinge ca nici tu nu esti un astfel de caracter. Cred ca esti destul de lucida ca sa-ti dai seama ca fericirea de azi nu are sanse sa dureze. De aceea te sfatuiesc sa cauti cat mai curand prietenia Celui care nu se schimba si ramane credincios in dragostea Lui. Prietenia Lui te va inconjura si de prietenii de care ai nevoie si, mai mult decat aceasta va aseza in inima ta o fericire inimaginabila acum, dar adevarata, trainica si independenta de circumstantele vietii.

"Toti crinii campului au o zi de perfectiune, dar numai acei care se nasc din plamadeala cerului sunt vesnici in stralucire si mireasma."

 

Acum cateva luni, am crezut ca am devenit crestin. Acum nu sunt prea sigur de ceea ce mi s-a intamplat. Hotararea mea de atunci nu a rezolvat nici una din problemele mele. De fapt, din momentul acela am inceput sa am mai multe probleme. Nu este sensul crestinismului sa rezolve toate problemele noastre?

Ba da, o credinta adevarata rezolva toate problemele, dar asta nu se intampla asat cum credem noi ca trebuie sa se intample.

Vezi tu, o credinta vie nu te va scoate din lume, adica nu-ti va achita chiria si nici nu va vindeca toate bolile. Aceste probleme vei continua sa le ai. Apostolul Pavel avea si el o mare problema si s-a rugat staruitor pentru rezolvarea ei. Problema lui a ramas totusi problema. Dumnezeu nu a lucrat cum ar fi dorit el. In loc sa-i rezolve problema, Dumnezeu i-a daruit puterea sa treaca peste neajunsurile ei. Poate asa trebuie sa se intample si cu tine. Domnul Isus a spus: "Harul Meu iti este de ajuns, caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita" (2 Cor. 12: 9).

O credinta adevarata in Isus Christos rezolva total o anumita serie de probleme si in special acea a pacatului. De fapt, aceasta este cea mai mare si cea mai grava problema a fiintei umane, caci din pacat izvorasc toate celelalte probleme ale ei. Mantuirea nu este numai un anestezic care face nervii nesimtitori la suferinta. Ea merge adanc, pana la radacina problemei si face din tine o creatura noua.

"Pe Cel ce n-a cunoscut nici un pacat, El L-a facut pacat pentru noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu" (2 Cor. 5:21).